-Mincinosule! Nu ai făcut nimic, nu? Dar ăștia a cui sunt!? [eu]

-Nu știu, nu i-am mai văzut. [Vlad]

Am aruncat cu ei în el apoi am plecat. A vrut să mă oprească dar s-a băgat Silvia.

-Las-o! Nu crezi că ai făcut-o destul să sufere? [Silvia]

-O las în pace doar când își va aminti ce mi-a promis, ce ne-am promis. Ne-am promis că dacă se vor mai întâmpla lucruri din astea, înainte să tragem concluzii ne vom asculta. Iar eu vreau să mă asculte, apoi să decidă. [Vlad]

-Nu acum, altă dată. [Silvia]

-Altă dată poate să devină prea târziu. [Vlad]

-Am să văd ce pot face, dar nu-ți promit nimic. [Silvia]

Am așteptat-o pe Silvia jos. A venit însoțită de Vlad, când l-am văzut am ieșit pe ușă.

-Fran așteaptă-mă! Înainte să plecăm vreau să-ți aduci aminte de ceva. Ce v-ați promis tu și Vlad? [Silvia]

-Că ne vom asculta. [eu]

-Și tu l-ai ascultat? [Silvia]

-Nu de tot... [eu]

-Atunci ascultă-l. Apoi putem pleca. [Silvia]

M-am întors și am deschis ușa. El era acolo.

-A intrat peste mine, mi-a întins o capcană și eu i-am căzut în plasă. [Vlad]

-Până aici te cred, dar recunoaște că dacă eu cu Alex nu intram nu te opreai. Te rog nu mă minți. [eu]

-Da, ai dreptate, nu mă opream. Dar chiloți ăia jur că nu știu ai cui sunt. Am vrut să vin după tine dar Alex nu m-a lăsat, am dat-o afară și nu am făcut nimic. [Vlad]

-Vlad tu chiar vrei să mă provoci? Vrei să mă duc să o întreb dacă sunt ai ei? [eu]

-Nu, nu te provoc, îți spun adevărul. [Vlad]

-Eu am luat o decizie, ar fi bine să mai luăm o pauză. [eu]

-Eu nu vreau, nu vreau să mă despart de tine din cauza unei c***e. [Vlad]

-Tu crezi că mie mi-e ușor, nu? [eu]

-O doamne! Fran m-a sunat mama și a spus să mergem acasă iar tu să-ți faci bagajele. Mergem la orfelinat! [Silvia]

-Nuu! [eu]

-Ce? De ce? [Vlad]

-E minoră și nu are părinți, nimeni nu mai dă de ei. [Silvia]

-Nu vreau! Voi sta închisă non-stop și pe voi nu am să vă mai văd. Adică pe tine Silvia. [eu]

-Serios? Încăpățânat-o! De ce nu vrei să rămâi cu mine? [Vlad]

-Pentru că nu pot sta în casă cu tipa aia! [eu]

-Fran, alege acum: Vlad sau orfelinatul? [Silvia]

-Normal că Vlad. Dar nu prea mai am așa multă încredere în tine plus că e idioata aia aici... [eu]

-Îmi pare rău pentru palma de aseară. A fost inconștientă. Eram nervos din cauza Mariei. Nu știu de ce a venit in casă și de ce băieții au primit-o. [Vlad]

-Ce ai făcut!? Ai dat în ea!? Fran când te-am întrebat dacă a dat în tine ai spus că nu. [Silvia]

Silvia s-a apropiat de el și l-a pocnit foarte tare.

-Tu nu trebuie să-ți permiți să dai într-o fată! Mai ales în una care te iubește! [Silvia]

A vrut să mai deie o dată în el dar am oprit-o.

-Nu mai da în el. [eu]

-El a dat în tine. Iar tu l-ai apărat. Nu te înțeleg. Sunteți doi proști care se iubesc dar greșesc unul față de celălat și tot împreună stați. Ce aveți? [Silvia]

Am tăcut amândoi.

-Vă spun eu: nebunie curată! Voi vreți să iubiți sau să suferiți? [Silvia]

-Să iubim. [eu]

-Atunci terminați cu toate c********e astea! Tu învață să te abții indiferent de ce tipă sexy sau bună găsești! Iar tu învață să fii mai tare că doar iubești un golan, nu un Prinț din povești! Nu vă uitați așa la mine, luați lucrurile astea și mergeți în camera voastră să vă sărutați! Hai, mișcarea! [Silvia]

Nu am așteptat să repete, Vlad a luat pungile din mâna eu și ne-am dus în casă. Ea a plecat a casă. Când am intrat în casă am văzut-o pe Maria......


FrancescaМесто, где живут истории. Откройте их для себя