My weakness [SasuSaku FanFic]

22.

Logica mea imi spune ca va incerca sa ma elimine prima data pe mine pentru a scapa de medicul ninja, ramanand singur cu Sasuke pe care il poate controla.

Imediat cum am auzit un sunet de deasupra mi-am dat capul pe spate. Din tavan ieseau zeci de serpi de dimensiuni mari si , sincer, extrem de urati . Majoritatea se indreptau spre mine cu gurile deschise, cateva picaturi de lichid violet prelingandu-li-se pe dinti . Otrava.

Prea concentrata sa ma apar de acestia am uitat complet de Sasuke. Nu ii puteam distruge doar cu forta fizica. Sunt prea elastici si nu am niciun element sau jutsu care sa ma ajute in situatia asta. 

Nu pot sa cred ca am fost pusa atat de repede in situatia sa folosesc Semnul celor 100 de Vindecari . Speram sa nu fie nevoie de asta. Chakra mea este atat de perturbata in urma antrenamentelor incat am cateva retineri. Dar vremurile disperate cer masuri disperate asadar mi-am eliberat semnul si cat de repede am putut mi-am concentrat chakra pe care o folosesc pentru vindecare, combinand-o cu elementul meu apa. Rezultatul a fost un fel de sabie de chakra formata in jurul mainilor mele asemanatoare cu cele care se fac cu elementul fulgerului.

3 serpi s-au apropiat amenintator de aproape de mine dar am reusit sa le tai capul si in urmatoarele 2 minute am procedat la fel pentru restul serpilor .

Fiind inconjurata de un numar atat de mare am pierdut contactul vizual cu Sasuke dar cand am reusit sa termin cu creatiile lui Orochimaru m-am trezit cu un Sasuke care se indrepta amenintator spre mine cu varful sabiei ridicat.

La naiba !

Nu reuseste sa se opuna semnului blestemat. Ce ar trebui sa fac ? Nu pot sa il omor ... Nu am abilitati de a absorbi chakra ... De controlat nu am cum sa il controlez. Singura optiune este sa ma lupt cu el si sa il scot din joc pentru ca Orochimaru sa nu il mai foloseasca drept marioneta.

Am avut un sentiment de deja-vu caci exact la fel s-a intamplat si in Padurea Blestemata pe timpul examenelor chunin cand Sasuke mi-a infipt sabia in inima , iar eu l-am lovit chiar sub inima. De data aceasta nu trebuie sa ii provoc rani atat de grave .

M-am ridicat in aer pentru a-mi rezerva cateva secunde sa gandesc, concentrandu-mi chakra in talpi. Din pacate Sasuke a facut acelasi lucru si am reusit sa ma feresc in ultimul moment dar nu inainte sa ma zgarie putin pe umar .

- Renunta, domnisoara Haruno ! Nu v-a iesit jocul asa cum il doreati . Accepta asta! 

Inteligent Orochimaru. Ce pot sa spun ?! Foarte inteligent ... ti-am reperat pozitia. 

Am scos repede kunaiul pentru a bloca atacurile de sabie si in timp ce mainile mi se miscau involuntar am reusit sa intocmesc un plan pentru a intoarce soarta bataliei in favoarea mea. De fapt ... la ce m-am gandit eu seamana mai mult cu o schita dar trebuie macar sa incerc. Nu pot sa stau pe loc si sa ma gandesc la orice solutie caci viata mea nu reprezinta in momentul acesta un banal joc de sah. 

Sasuke se misca repede. Asadar Orochimaru il controleaza in totalitate deci nu se poate apara. Daca as putea sa ma apropii de el va fi nevoit sa il lase pe Sasuke si sa se apere. Insa era in partea opusa a incaperii si Sasuke imi bloca drumul. 

Si-a adunat energia fulgerului si folosind viteza specifica lui Lee s-a apropiat intr-o fractiune de secunda de mine. Si ghici ce ?

Nebunul m-a lovit din plin !

Prea perturbata nu am observat imediat ca mana sa a tintit umarul meu. Nu un punct vital ! Oare a ratat ? 

Imposibil ... nu m-am miscat mai deloc. In plus are activat Sharinganul.

Si atunci am auzit un cuvant care imi  va ramane in mintea mea mult timp de acum incolo caci niciodata nu voi fi sigura ce s-a intamplat cu adevarat atunci: "Saku..."

In acele clipe eram convinsa ca a fost o iluzie. Stiam cu siguranta ca doar mi-am imaginat. Desi suna linistitor, teoria mea demonstreaza ca mintea mea chiar si intr-o situatie la limita precum aceasta imi mentine gandurile legate de existenta lui Sasuke. Fapt ce pe moment m-a ingrozit.

Totusi nu putea fi o coincidenta. Stia ca am armura, m-a lovit in umar, s-a apropiat amenintator de aproape si apoi s-a retras - daca risca putin ar fi putut sa ma termine cu doua lovituri insa acum astepta la cativa metri departare in garda in timp ce ma privea in ochi insistent.

Nu stiu sincer la ce ma asteptam ... sa imi mai dea un semn; sa ma mai atace o data sau sa spuna ceva insa cu toate acestea sunt constienta ca urmatoarele mele miscari nu au fost comandate de ratiunea mea.

L-am lovit cu toata puterea. Am continuat sa il lovesc de parca eram drogata, de parca ar fi fost singura solutie la problemele mele. Cert este ca Sasuke nu paru surprins. Continua sa se apere fara sa contracareze progresiv. Poate totul s-a datorat nebuniei mele pentru ca imi imaginez lucruri , nu vad cu adevarat realitatea, traiesc in fantezii, poate am vrut sa simt ce fac - toate au condus la izbucnirea mea si nu stiu daca totul a fost pur si simplu un plan foarte elaborat si bine pus la punct sau a fost noroc pur.

Ceea ce conteaza este ca eu inaintam, iar Sasuke se retragea spre Orochimaru, pe care il vedeam in planul doi stand sprijinit de perete si incordat la maximum.

Brusc am inteles. Prea tarziu dar am realizat ca instinctul/norocul m-a condus unde trebuie. Sasuke s-a rasucit deodata cu o viteza ce nu face obiectul perceptiei mele.

Rezultatul a fost un Orochimaru desfigurat, intins pe podea si fara viata. Terifiata am intors instantaneu capul deoarece nu arata asemenea unui cadavru normal cu care imi fac eu cateodata de lucru la morga pentru investigatii medicale, ci semana cu altceva - nu ii pot atribui o imagine pentru ca nu cred ca exista. 

Ca sa par batoasa totusi m-am apropiat de el. Sasuke continua sa il studieze, probabil savurand momentul.

- Ti-ai dat seama; a spus intr-un final.

Nu prea stiam ce sa ii raspund. A fost o constatare, nu o intrebare de aceea am zis primul lucru care mi-a venit in gand.

- Asa e. Nu m-ai ranit.

Un ras scurt a umplut camera si din pozitia in care eram am reusit sa prind o urma a unui zambet. Dar nu a mai fost nevoie deoarece s-a intors in totalitate cu fata spre mine, privirea cazandu-i pe umarul rosu.

- De fapt, te-am lovit. Sangerezi.

- Nu e nimic grav. Sunt ok.

- Stiu ca esti. Mereu spui asta.

Si cu acesta replica conversatia noastra s-a incheiat momentan, pentru ca eu nu mai stiam ce sa raspund. Din dorinta de a-i analiza cuvintele m-am desprins putin de imaginea lui Orochimaru.

Din pacate, nu a fost pentru mult timp.

Deodata, pupilele lui Sasuke s-au marit, apoi a urmat un tipat scurt si a cazut la podea. M-am aplecat din reflex, pregatita sa il vindec. Exista in cele din urma posibilitatea sa fi fost ranit si sa nu fi vazut eu sau sa nu isi fi dat el seama, fiind absorbit de scena cu Orochimaru, dar m-am oprit. 

Aparent nu o rana era cauza, ci nenorocitul de Semn Blestemat.