His love is perfect for me |Book one|

59. Pentru totdeauna.

Harry P.O.V.
-Jess! Exclam, vazand ca a deschis ochii si a raspuns gestului meu, strangandu-mi puternic mana. Doar privea in jur, analizandu-ne pe mine si pe Rose. Toti cei de afara priveau uimiti cum decurge totul si eu m-am grabit sa strig dupa doctor. Am lasat-o pr Rose la locul eu si m-am intors rapid la rezerva lui Jess care acum e plina de doctori. Am vrut sa intru, dar mi s-a interzis accesul. Am ramas afara alaturi de ceilalti. Brenda privea bucuroasa tot ce se intampla.

-Harry, cum era? Ma intreaba Stacy.

-Era slabita, dar isi revenea. Tocmai mi-a strans mana. Ii spun, glasul revenindu-mi. Stiam eu. Stiam ca asta nu se poate intampla si ca Dumnezeu impreuna cu Gemma vegheaza asupra noastra. Nu ni se putea intampla tocmai noua nenorocirea asta. Alexis e un inger trimis pe Pamant. O sa ii multumesc toata viata pentru ce a facut. Ea a fost singura care s-a incumetat si a reusit sa faca asta in ciuda celorlalti.

-O sa fie bine. Spune Brenda, stergandu-si lacrima. In cele din urma, ne trimit inapoi pe hol si doctorul ei iese.

-E o minune. E ceva de nedescris. Fata asta s-a agatat de viata si a luptat pana a invins. Cele 24 de ore erau cruciale, dar ea s-a luptat cu ele pentru viata ei. E ceva de neimaginat. Spune fascinat doctorul care m-a pus sa fac o nenorocita de alegere. Acum imi venea sa-i dau un pumn sa ma racoresc. Daca nu era Alexis...nici nu vreau sa imi inchipui ce se intampla.

-Cum se simte acum? Intreaba Brenda si vine langa mine.

-E usor slabita, dar respira singura si asta e un plus. Nu mai are probleme din cauza traumatismului cranio-cerebral sau al hemoragiei. S-a refacut ca printr-o minune. Nu pot sa imi explic asta, dar va asigur ca aici nu e mana medicinei. Spune serios doctorul, inca mirat de starea ei buna.

-Cand o pot vedea? Il intreb, dorindu-mi sa dau chiar acum buzna in salonul ei.

-Pai acum o sa o mute de la Terapie Intensiva intr-un salon normal pentru a-si putea primi si alapta fetita. Cum v-am spus, in astea cateva ore s-a refacut complet si nu-mi pot explica cum, mai ales la starea atat de grava de care a avut-o.

-Multumim. Ii spune Brenda si acesta pleaca.
Ma trage intr-o imbratisare si la final ma saruta pe frunte, acelasi lucru ce-l face si mama soptindu-mi:

-Ai reusit, ai salvat-o.

-Nu eu am salvat-o, ci Rose si Gemma. Spun si ii sterg repede lacrima aparuta. Bella lipseste si cred ca e la Zayn. Poate ar trebui sa ii fac si eu o vizita chiar daca sunt nervos pe el pentru ce s-a intamplat, dar prima data o sa vorbesc cu Jess.

-Brenda, e in regula daca merg eu primul?

-Da Harry, du-te. Imi zambeste sters si se aseaza langa mama.

Ma grabesc spre partea aceea a spitalului unde am fost cu Alexis si incep sa-i caut salonul, dar spre norocul meu doctorii tocmai au mutat-o in celalalt salon si usa e deschisa. Am asteptat ca ei sa plece si am intrat, inchizand usa dupa mine.

-Iubito! M-am grabit spre patul ei. Cum te simti? O iau usor, desi imi venea sa o sarut pana o las fara aer.

-Harry... Suspina si isi ridica bratele spre mine. O trag incet la pieptul meu avand grija cu micile drene ce erau fixate la mana ei. Ma strange atat de tare in brate incat am crezut ca eu o sa incep sa plang acum. Credeam ca nu o sa mai simt mainile astea fine in jurul meu care sa ma stranga si sa ma linisteasca.
S-a despartit din imbratisare ca mai apoi sa ma traga spre buzele ei.

-Mi-a fost frica... Spune intr-un final.

-Si mie... O aprob, uitandu-ma in ochii ei si strangandu-i mana. Dar esti aici. Ii spun zambind.

-Am trait pentru iubire, stii? Spune si ma surprinde complet. Asta i-am spus eu cand ea era in coma. Sa traiasca pentru iubire si asa a facut.

-Esti cea mai puternica. O sarut inapoi. Cat mi-au lipsit buzele astea. Te doare ceva?

Jessica P.O.V.
-Nu prea tare, doar abdomenul. Ii zambesc incurajator. Stiu cat de grea a fost pentru el ziua asta, care trebuia sa fie cea mai fericita zi din viata noastra. Nici acum nu-mi vine sa cred ca am reusit sa ma intorc, dar am facut-o si asta ma bucura. Mi-a fost atat de frica ca nu o sa-i mai vad pe Harry, pe Rose si pe restul incat mi-am adunat toata puterea si am reusit.

-Iubito, imi pare rau pentru tot. Eu trebuia sa te duc nu Zayn care...

-Nu spune nimic despre el Harry. A incercat sa evite si daca n-ar fi intors masina sigur acum numai erati aici. Ii spun ferm.

-Cum spui tu iubito. E de acord cu mine si mana sa mare o cuprinde pe a mea, degetul sau facand cerculete. Stii...iti multumesc ca te-ai intors. Imi spune si pot gasi o urma de tristete in glasul lui.

-M-am intors pentru voi Harry. Nu aveam nici un motiv sa nu o fac. Ii strang mana si tresarim cand usa se deschide.

-Ne scuzati de deranj, dar suntem infometate si am venit sa o cunoastem pe mami. Spune o asistenta ce avea un fel de carucior si vine spre mine. Va descurcati? Intreaba si Harry aproba din cap incercand sa o faca sa iasa mai repede, dar eu eram minunata de mica faptura ce plange agitata si da din picioruse.

-Iubito, ea e Rose a noastra. Spune Harry, luand-o in brate si punandu-se pe pat cu ea.

-Doamne, e atat de mica si de fragila. Ii spun si mici lacrimi apar in ochii mei. E fetita mea. Nu pot sa cred asta.

-Da.. Seamana cu o papusica de portelan. Spune Harry jucandu-se cu manutele ei. Era si el la fel de emotionat ca mine. Cat am asteptat intalnirea asta!
Cred ca e infometata. Nu prea a mancat in lipsa ta. Spune Harry, admirand-o.

-Si ce fac? Cum o tin? Daca o ranesc? Il coplesesc cu intrebari.

-Nu o sa o ranesti. Tine mainile. Imi arata si o pune la mine in brate, moment in care se linisteste. Desi am citit tot timpul despre prima intalnire, acum nu pot reactiona. O bucurie enorma e inauntrul meu, mai ales cand il vad si pe Harry asa emotionat.

-Buna Rose. Ii spun si o sarut pe fruntea fina. Manuta sa se agata de degetul meu si o strange tare.

-Bun venit in familie, Rose. Spune Harry bucuros.

-Acum trebuie sa o hranesc. Spun ca si cand as fi cea mai mare experta. Imi trag tricoul alb mai sus, dezvaluind sanul si gurita ei se prinde imediat de el, sugand pofticioasa. Harry ne priveste pe amandoua zambind.

-Nu-mi vine sa cred ca o am in brate. Spun sincer.

-Nici eu. Am asteptat atat de mult timp sa o vad. Se apropie mai tare de noi si cea mica nu se opreste din supt deloc. Ne priveste cu ochii mari si verzi ca pe niste specimene si ne face pe amandoi sa radem. Aici cred ca are dreptate.

-Cum sa nu se uite si ea la noi daca o privim ca pe un experiment. Spun si rad.

-Trebuie sa fiu atent la gesturile ei.

-O sa o sperii Harry. Rad si eu si el.

-Haha, ce gluma buna. Foloseste un ton ironic. E atat de frumoasa. As spune ca seamana cu tine, dar mna. Ezita si ma face din nou sa rad.

-O avem aici Harry, pe Rose a noastra. Ma uit la ea si dupa la el care ma priveste cu aceeasi pasiune si profunzime. De unde ai stiut de Rose?

-Nu stiu sincer. Asa mi-a venit. Spune si chicotim.

-E un nume foarte frumos. Multumesc ca te-ai descurcat in lipsa mea si promit ca nu o sa mai plec niciodata sub nici o forma.

-Iar eu iti promit ca te voi iubi si va voi proteja pentru totdeauna.

Hehee, penultimul capitol. E scurt ce-i drept, dar am zis sa il scriu pe asta repede-repejor si sa scriu mai mult la ultimul, mai ales ca voiati si voi un next nu? :))
Jess a scapat, Harry e fericit, Rose o sa se bucure de doi parinti nebuni. Sa fie asta happy-end-ul? :) Dedication? Kiss for all❤️