His love is perfect for me |Book one|

22. Nu renunt!

Ma trezesc cu greu si deja nervii sunt prezenti in corpul meu. Toata noaptea am ascultat muzica si e al naibii de plictisitor la un moment dat. Nu am mai vorbit cu Harry de ieri deloc. Faptul ca aseara a venit mama sa-mi ia telefonul ca sa se asigure ca nu iau legatura cu el a fost cireasa de pe tort. Chiar nu o inteleg. E viata mea! Am 18 ani! Trebuie sa inteleaga asta. Habar nu am cine i-a bagat in cap toate prostiile alea, dar o sa aflu. Azi am de gand sa vrobesc cat se poate de serios cu Harry in ceea ce priveste relatia noastra. Seara trecuta a fost atat de ciudata. Deja m-am obisnuit sa dorm cu Harry si-mi lipseste al naibii de tare. Bratele sale in jurul meu, respiratia sa calda, atingerile lui, cuvintele tipice Harry. Zambesc ca o fraiera la toate gandurile astea.

Imi fac rutina de dimineata si ma pregatesc de scoala. Se pare ca nici vremea nu tine cu mine. Stropii care se lovesc puternic de fereastra ma anunta ca nu e o vreme tocmai buna de iesit.
Imi iau o pereche de blugi negri, un tricou alb, ghetele negre si geaca. Am aplicat putin fond de ten si rimel, iar parul l-am strans intr-o coada.

-'Neata! Isi ridica Bella capul obosita salutandu-ma.

-'Neata! Incerc sa-mi stapanesc nervii cand o vad pe mama la masa.

-Cum ai dormit scumpo? Ma intreaba incercand sa para ingrijorata.

-Extraordinar! Tu cum ai dormit scumpa mea mama? Ironia din glasul meu se simtea la fiecare cuvant.

-Hai sa lasam certurile, Jessica. Iti doresc binele pentru ca esti copilul meu si trebuie sa ma asigur ca o sa fii bine asa ca iti fac cunostiinta cu Sam, soferul si 'prietenul" tau care te va insoti peste tot.

-Cred ca glumesti! Eu nu merg nicaieri cu tine, sa fie clar! O anunt de pe acum ce am de gand sa fac.

-Bine. Atunci e foarte simplu: vei sta in casa, vei pierde examenele si vei repeta anul. Eu ti-am oferit mai multe posibilitati. Afirmatia sa facandu-ma sa-mi rotesc ochii plictisita de tot ce zice.

-Da, in regula. Accept, stiind ca asta e singura solutie sa ma vad cu Harry.

-Vezi? Deja incepem sa ne intelegem. Ma saruta bucuroasa pe frunte si pleaca.

-O sa innebunesc, jur! Ma plang, punandu-mi capul pe masa.

-O sa fie bine. Trebuie sa gasim o rezolvare. Trebuie sa aflam cine i-a bagat toate prostiile astea in cap. Imi sopteste Bella, vrand sa n-o auda noul nostru amic.

-Da... Asa e. Glasul meu plin de orice, numai de speranta nu, aproba.

***
Pana acum nici nu am observat cum arata noul mijloc de informatii al mamei, dar mare mi-a fost mirarea cand am vazut un barbat bine facut, in jur de 27 de ani, blond si cu ochii albastri. E adevarat ca te face sa nu-ti mai iei ochii de la el, dar ochii mei au ca tinta doar o singura persoana.

Masina se opreste in parcarea scolii si din spatele geamurilor il vad pe Harry incruntandu-se in timp ce-si butona telefonul. Micile pungi de la ochii lui imi dadeau de inteles ca nu a prea dormit.
Privea insistent masina, nestiind a cui e si chipul i s-a luminat cand am coborat. A vrut sa vina spre mine, insa ceva l-a oprit. Am intors capul si l-am vazut pe Sam care isi deschisese geamul si isi aranja oglinzile, intr-un fel avertizandu-l pe Harry sa nu se apropie. Furia din privirea lui imi da de inteles ca nu-i convine deloc.

Ii fac semn lui Sam ca e liber si ma indrept cu pasi repezi spre Harry care clocotea in suc propriu.

-Cine dracu e ala?! Ma intampina cu o stare nu tocmai buna.

-Buna, mai intai. Ii salut pe toti, acestia incepand sa chicoteasca din cauza starii lui Harry.

-Ce faci, Jess? Am auzit ca o arzi nasol. Isi increteste Miley nasul, exprimandu-si nemultumirea.