His love is perfect for me |Book one|

58. Nevoie de tine.

Harry P.O.V.
Doar o singura alegere. Vorbele lui fac ecou in capul meu si privirea mi se incetoseaza. Cum as putea sa aleg asta? Sa aleg intre ele doua? Intre femeia pe care o iubesc cel mai mult pe aceasta lume si pentru care as da orice sau pe fetita pe care am inceput sa o iubesc desi nici nu e nascuta. Ea va fi nevoita sa ramana orfana de mama inca de la nastere. Ce va urma mai apoi pentru ea? Va putea sa indure povara? Sau pentru mine? Voi mai putea trai cu gandul ca eu am omorat-o? Nu pot sa ma gandesc la asta, nu pot sa concep ideea ca ea nu va mai fi langa mine. Stiu ca o sa ma urasca, poate o sa de desparta de mine, nu o sa mai aiba liniste, dar nu o pot pierde.

-Salveaz-o pe Jessica doctore. Ii spun hotarat si scrasnesc din dinti cu fiecare cuvant pronuntat.
Gatul ma ustura din cauza a ce am spus.

-Esti sigur baiete? Ma intreaba, punandu-mi decizia la indoiala.

-Daca as spune sa-i salvati pe amandoi, mi-ati spune ca nu se poate asa ca da, o aleg pe ea.

-Ai facut o alegere buna. Sunteti tineri si o sa mai puteti avea si alti copii. Da, sigur. Alti copii. Ea nu vrea alti copii, il vrea pe asta. La fel ca mine. Ma doare inima ca trebuie sa renunt la fetita mea, dar pe ea o sa o pierd definitiv.

-Dr. Adam, am inteles ca aveti nevoie de mine. Vocea cunoscuta ma face sa imi ridic privirea si sa raman socat.

-Alexis. Expir scandat.

-Harry ce cauti aici? Isi mareste ochii la vederea mea.

-Alexis, salveaz-o. Te rog, ii iau mainile intr-ale mele. Totul sta in mainile tale.

-Ce? Ai innebunit? Ea e cea de acolo? Alexis devine agitata si eu aprob din cap.

-Te implor, viata lor e in mainile tale, salveaza-le. Vocea imi raguseste.

-Dar v-am spus ca nu le putem salva pe amando...

-O sa fac tot ce imi sta in putinta Harry, iti jur. Haide Adams. Imi promite si se grabeste spre sala de operatii. Toti se uita ciudat la mine din cauza deciziei pe care am luat-o. Sunt sigur ca oricine ar fi fost in locul meu asa ar fi procedat. 
Cat de stupid! De ce totul se rezuma la unu? Poate pentru ca ne nastem intr-o zi, murim intr-o zi, ne schimbam intr-o zi, ne indragostim intr-o zi si totul se poate schimba doar intr-o singura zi. Aici e vorba de o familie ce abia isi forma radacinile. Ma tot intreb de ce, care e motivul pentru ca ni se intampla asta, atatea rele in jurul nostru... Acum a trebuit sa iau o decizie, o decizie pe care as fi regretat-o oricum. Uneori noi trebuie sa luam o decizie, alteori ne ia ea, prin surprindere. Asta mi s-a intamplat si mie mai devreme. Orice decizie as fi luat ar fi fost gresita. Si poate ca sunt egoist si nu ma gandesc la sufletul ala, dar sa mori in floarea varstei e mult mai dureros. Nu stiu daca ea ar fi suferit, dat ce stiu sigur e ca pentru mine unul nu s-ar mai numi viata. Sa pierzi totul intr-o singura secunda de neatentie. Trebuia sa o duc eu, sa fiu cu ea. Eu trebuia sa fiu acum pe masa aia de operatie, nu ea. Toate aceste ganduri nu-mi dau pace si se amesteca cu un alt amalgam in capul meu.

Exact atunci cand nu te astepti, inevitabilul se intampla si nu mai poti face nimic, esti neputincios. Stai doar sa astepti si nici tu nu stii la ce. Sa isi revina, sa moara,sau poate ca astepti o minune. Asta sunt eu acum. Respir, vad, aud, dar nu mai simt nimic. Nimic nu ma ajuta in momentul de fata. Absolut nimic. Sunt doar un suflet gol, presupun.

Inchid ochii si mi-o imaginez in rochia alba, venind spre altar, in aplauzele tuturor. Se apropie de mine si ochii sai caprui ce emana atatea sentimente ii fixeaza pe ai mei si zambetul ei e larg. E perfect. Dar cand deschid ochii, se naruie totul. Asta e realitatea care te loveste in cele din urma. Te loveste atat de tare incat vrei sa te ridici si nu poti. Reusesti, dar te prabusesti inapoi. Chiar daca iti aduni toata puterea, ea scade si pur si simplu numai poti. Nu mai poti sa o iei de atatea ori de la capat. Ai incercat mereu, te-ai ridicat mereu, dar acum nu mai poti, iti e imposibil.