His love is perfect for me |Book one|

41. Instincte primare

Aud vag niste voci si ma chinui sa-mi ridic capul. O ameteala m-a facut sa-l plec la loc. Nu stiu ce mi-au pus nenorocitii astia in apa. Ma simt foarte rau. Imi aduc aminte de visul pe care l-am avut si incep sa ma indoiesc ca a fost un vis. Vreau sa-mi trec mana peste abdomen, sa-mi asigur micutul ca totul e bine, dar nu pot. Visul... Parea atat de real si ma bucur ca a fost doar un vis. Cel mai negru vis pe care l-am avut in toata viata mea, pana acum.

Nu stiu ce as fi facut daca lucrul ala oribil s-ar fi intamplat in realitate.
Doamne! Daca nu mai ies de aici in viata, vreau sa-i spun lui Harry ca il iubesc. Si stiu ca suna ciudat, dar vreau sa-si refaca viata. Daca eu nu voi mai fi, nu vreau sa mai sufere. Vreau sa se maturizeze si sa devina barbatul minunat ce va sti sa-si asume responsabilitatile si sa-si iubeasca familia.

Harry si familia sa. Pieptul ma doare numai la acest gand. Stiu ca Sebastyeen e nebun si in stare de orice. Am vazut asta in seara cursei, cand era sa ne omoare pe mine si Harry. Nici nu vreau sa ma gandesc la planurile sale de tortura pentru mine. I-am spus odata lui Harry sa inceteze cu prostiile pe care le facea si sa-i dea banii si afacerile lui. Asa nu am mai fi fost in situatia asta acum, ci eram in parc pe banca, vorbind despre viitorul nostru. Eu ii spuneam despre sarcina, el se bucura si ma saruta. Altfel imi inchipuiam ca o sa fie intalnirea noastra dupa doua saptamani de cosmar.

Cred ca nici n-a petrecut de ziua lui. Sigur nu i-a adus nimeni un tort pe care erau puse lumanarile, destinate in implinirea dorintei. Toate astea sunt prea grele, dar nu regret nimic pentru ca iubesc. Iubesc, iar bebelusul ce-l port in pantec e dovada iubirii mele si sunt foarte mandra de asta. Nu ma intereseaza cine o sa ma judece pentru ca o sa fiu mama la 19 ani. Nici un minut de cand am aflat de existenta lui nu mi-a trecut prin cap sa-i crut viata.

Un copil este intotdeauna o binecuvantare. Nici macar nu i-am spus mamei, adica n-am apucat. Stiu ca la inceput nu o sa se bucure prea tare pentru ca fata ei si-a distrus viitorul promitator la Yale sau London College. E viata mea si daca eu am decis sa mi-o traiesc asa, prea bine. In minte imi apare imaginea fetei abia iesita din cabinetul ginecologului. Chipul ei plin de regret si disperare mi s-a impregnat in minte. Sunt sigura ca pe acea fata o sa o urmareasca vinovatia mult timp si nu va mai putea trai linistita chiar daca peste ani si ani isi va forma o familie, cu alti copii. Gandul ei va ramane la primul, la cel pe care a fost obligata sa-l omoare.

Eu sunt bucuroasa si ii multumesc Domnului pentru acest minunat dar. Abia acum pot spune ca viata mi s-a schimbat radical si perioada ce va urma va fi una dintre cele mai frumoase din viata mea, daca voi mai reusi sa ies de aici, bineinteles.

Aud manerul usii rasucindu-se si o silueta aparand. Se aseaza pe scaun, in fata mea. Intreg corpul mi se cutremura amintindu-mi de scena din vis si vazandu-l aici in fata mea. Daca o va face?

-Deci... Ce mai faci frumoaso? Te simti bine pe la noi? Ma intreaba, luandu-ma peste picior.

-Va rog, dati-mi drumul. Va implor. Il implor in speranta ca nu ma va omorî. Stiu ca un mafiot ca el nu se lasa asa usor induplecat.

-Uite ce e, Styles are ce vreau eu, iar eu am ce vrea el. Daca el va renunta la toata mostenirea primita de la unchiul meu si la toate afacerile, eu va voi lasa in pace. Daca el hotaraste ca afacerile ilegale sunt mai importante ca tine, vei ramane cu mine. Spune pe un ton serios si ma ingrozesc. Nici macar nu vreau sa iau in calcul aceasta posibitate. Harry ar renunta la orice pentru mine, cred. I-am mai propus odata lui Harry sa lase balta toate astea si sa i le dea, dar a refuzat.

Un oftat puternic mi-a scapat si el a sesizat imediat.

-Stii, cred ca ar mai fi o cale sa vina mai repede.  Nici pentru mine nu e un lucrul placut. Vreau sa termin odata si sa plec in New York. Dar nu plec fara ce mi se cuvine. Styles a venit, a intrat in gratiile unchiului meu si astfel i-a lasat tot ce-mi revenea mie. Spune, parand frustrat.