23. Sentimente.

6.2K 280 33
                                    

Bataia in usa si glasul mamei ne-a facut pe mine si pe Harry sa tresarim puternic.

-Ascunde-te in baie. Ma ridic din pat repede si trag tricoul pe mine.

-Ai innebunit?! Nu ma ascund in baie! Sa intre si o sa vorbesc cu ea. Spune ferm hotarat.

-Harry, nu vreau sa-mi puna si gratii la geam. Daca te-ar vedea aici , asta ar fi primul ei gand.
Il trag de mana si il imping in baie inchizand usa.
Imi ciufulesc putin parul sa dau impresia ca dormeam si ii deschid mamei.

-Ce faci scumpo? Cum te simti? Intreaba ingrijorata dand sa intre in camera.

-Dormeam, mama! Inca ma doare capul. Flutur mainile in aer, sperand ca nu o sa inainteze mai mult.

-Ce e cu tricoul asta pe tine? Trece cu mana peste materialul subtire al tricoului negru ce-i purta parfumul lui Harry.

-Ma simt bine in el. O sa ma schimb mai tarziu. Daca nu te superi, vreau sa ma pun inapoi in pat si sa dorm. Ii cer sa plece mai politicos cand aud zgomote puternice din dreptul baii. Sper ca mama sa nu fi sesizat asta. Chiar nu e momentul sa ma toace la cap si mai rau de atat.

-Ar fi bine sa dormi. Odihneste-te, daca ai nevoie de ceva, striga-ma. Imi saruta parinteste crestetul si imi da o farfurie plina cu mancare. Zambesc, dandu-mi ochii peste cap si intru inapoi in camera punand farfuria pe masuta.
Ma grabesc spre baie si deschid usa din care se auzeau bubuituri zdravene.

-Ce faci Styles? Te lupti cu usa mea? Doar de atat esti in stare? Il intreb pasind in baie, situatia amuzandu-ma.

-Uneori gura ta aia mare ar trebui sa taca. Se aseaza pe marginea cazii privindu-ma.

-Si dupa parerea ta cum ar trebui sa o faci sa taca? Il privesc pe sub gene cu subinteles.
Nu imi raspunde si simt dintr-o data cum picioarele mele se dezlipesc de podea.

-Harry,da-ma jos! Tip in soapta pentru a nu fi auzita decat de el.
Mergea cu mine prin camera pe umarul lui, ciupindu-mi fundul din cand in cand.

-Harry! Protestez, agitandu-ma pe umarul lui.
Ma tranteste in mijlocul patului si incepe sa ma gadile, rasul meu auzindu-se prea tare.

-Shh.. Abtine-te. Continua sa ma gadile ignorand protestele mele repetate pana cand gura lui o astupa pe a mea, reducandu-ma la cea mai dulce tacere.

-Domnisoara, nu serviti nimic din aceste minunate si delicioase bucaturi facute de mama-soacra care ma iubeste nespus de tare? Ridica farfuria si ia niste sunca, tonul lui facandu-ma sa rad.

-Domnule Styles, cred ca nu o sa servesc nimic. Aveti grija la mancare. Sunt sigura ca soacra va iubeste mult. Intru in jocul lui si imi pastrez un ton serios.
Vine spre mine si se aseaza pe pat cu farfuria in poala.

-Dar nu mi-e foame! Ma plang mai ceva ca un copil mic.

-Ba o sa mananci. Imi face un sandvis pe care il mananc cu greu.
Dupa ce am ascultat muzica si am incercat sa dansam vals, iar in timpul dansului am fost calcata de Harry de n ori, ne-am uitat la un film, timp in care s-a lasat seara.

-Ce vrei sa mai facem? Ma asez pe pat privindu-l cum se invarte de colo-colo prin camera, doar in boxerii negri.

-Ce-ar fi sa... Prelungeste cuvantul, si se duce sa incuie usa afisand un ranej pervers.
Dormim? Ma tachineaza.

-Ar fi o idee destul de buna. Ii aprob ideea si ii fac loc in pat, langa mine.

-Jess, iti aduci aminte cand te-am vazut prima data? Intreba din senin, analizandu-mi tavanul

-Evident ca da. Ai fost un mare nesimtit de cand te-am intalnit prima data la usa salii de sport. Doar stateai in fata mea ca o stana de piatra.

-Din acel moment am vrut sa aflu cine esti. Iar cand mi-ai luat locul la bancute si mai aveai si atata tupeu, pur si simplu mi-am iesit din minti. Nimeni nu mai facuse asta si mai ales o fata. Rade, gropitele sale fiind prezente in obraji plini de culoare.

His love is perfect for me |Book one|Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum