His love is perfect for me |Book one|

2. Noi orizonturi

Am coborat din avion alaturi de Bella care era grabita si incepea sa ma enerveze putin cu nerabdarea ei. Si eu eram curioasa dar nici chiar asa.
Am urmarit pe geamul taxiului traseul parcurs prin centru Londrei. Oras care avea sa fie locul unde imi voi petrece urmatorii ani, banuiesc. Am vazut in fata mea odata cu oprirea masinii o casa destul de mare, cu o curte si mai mare plina de verdeata cu un foisor splendid si o piscina de toata frumusetea.

"Ce spuneti fetelor? Va place?" Ne intreaba mama si Alice deodata.

"Doamne nu cred ! E nemaipomenita casa asta." Spune Bella care era deja in curte explorand teritoriul.

"Haideti sa va vedeti camerele." Ne indeamna mama.

Am fost putin socata de ceea ce am vazut. Parca era desprinsa din visele mele camera asta. Era fix la mansarda si puteam sa jur ca mama a aranjat asta. De cand eram mica adoram sa am camera mai departe de restul casei si culmea si la mansarda. Era o camera perfecta si cand spun perfecta chiar asa era. Era destul de mare, cu un pat imens si pufos complet alb, la fel si intreaga camera. Ceea ce te lasa cu gura cascata era giganticul dressing si masuta de machiaj. Niciodata nu mi-a placut sa fiu o snoaba chiar daca mama isi permite multe lucruri, dar ca orice fata imi plac hainele si pantofii. Adica imi placeau. Cand eram cu el petreceam ore in sir la cumparaturi, acum nu ma preocup prea tare de aspect. Nu! Nu trebuie sa ma gandesc acum!

"Ce zici Jess? Iti place?" Ma intreaba mama emotionata.

"E perfect mama! E ceea ce imi doream. Iti multumesc mult." A fost tot ce a am putut sa zic. Dupa mult timp, eram bucuroasa. Nu pot sa spun ca eram fericita deoarece fara el nu voi mai sti niciodata cum e sa fii fericit.

"Ma bucur scumpa mea. Hai sa coboram la cina. Sa vedem ce zice si Bella." Spune mama bucuroasa de spusele mele.

"Jess e perfect aici. Nu pot sa cred! Casa asta e nemaipomenita." Bella imi sare in brate fericita.

"Stiu si mie imi place casa. E destul de ok." Nu prea aveam putere sa imi exprim bucuria in ultima vreme.

"Deci fetelor, spune Alice. Am pregatit totul impreuna cu Brenda. Veti merge la cel mai bun liceu din Londra. Am facut demersurile destul de rapid pentru ca avem acolo cunostiinte asa ca maine o sa mergeti la liceu."
Pe mine ma ingrozea faza asta cu liceu nou. In ultimul an de liceu , la inceput sa te muti... Destul de naspa, dar avand in vedere ca o am pe Bella o sa imi fie mai usor. Inainte era foarte sociabila si imi faceam repede prieteni, dar ce vorbesc eu.. Ce a fost nu va mai fi niciodata. Acea Jessica s-a spart in mii de bucatele si acum incearca sa le lipeasca cu un lipici destul de prost.

"E destul de bine mama." A spus Bella care apropo acum era mult mai linistita.

"Atunci mai bine mergeti sa va pregatiti pentru maine scumpo." Spune bland mama.

"Hai sa mergem Jess. " vine Bella spre mine imbratisandu-ma calduros.

"Noapte buna tuturor." Spun si urc sus, lasand-o pe Bella la primul etaj si eu ducandu-ma catre minunata mea camera, in patul ala atat de bun.
Dupa un dus lung, mi-am pus alarma si m-am aruncat in patul cu multe perne acum, fiind enervante. Parca imi e dor de Jessica cea perversa care spunea ceva obraznic la fiecare 2 minute. Nimeni nu isi mai permite sa glumeasca cu mine ca raspund cu o replica acida. Sper ca intr-o zi imi voi reveni. Din nou am acea dorinta arzaroare care ma mistuie pe dinauntru. Dorinta de a-l atinge, de a-i simti caldura, buzele sale contopindu-se perfect cu ale mele, imbratisarile si saruturile lui pe crestet. Imi lipsea groaznic de tare. Fara el ma simteam lipsita de protectie, ma simteam goala pe dinauntru, zambetele mele ori erau fortate,ori nu erau deloc. In primele saptamani din acea perioada refuzam sa vorbesc cu oricine, refuzam sa mananc chiar si sa dorm. A fost o perioada destul de groaznica si chinuitoare atat pentru mine cat si pentru mama. A incercat sa chiar sa ma duca si la psiholog, dat ce simteam eu nu avea legatura cu mintea. Avea legatura cu sufletul. Uneori as vrea sa vorbesc cu cineva despre acele momente si stiu ca Bella e langa mine oricand, dar totusi simt ca nu-i pot spune, nu-i pot exprima sentimentele mele, durerea pe care numai eu o pot simti. Uneori ma simt atat de singura si mi-as dori sa fiu acolo cu el. Doar noi doi si iubirea noastra, dar din nefericire pentru mine nu se poate si acest gand ma omoara pentru ca stiu ca am fi fost fericiti, groaznic de fericiti. Cateodata de la atatea ganduri am impresia ca o sa innebunesc, dar nu gandurile ma rod, ci dorul imens si iubirea arzatoare ce o simt.Stiam ca ma asteapta o zi grea maine. Chiar sunt curioasa cum o sa fie prima zi intr-un nou liceu. Poate invatatul o sa ma mai distraga de la gandurile mele cat de cat.
Eram departe. Somnul ma furase demult.