My weakness [SasuSaku FanFic]

9.

- Ar trebui sa ai grija cum te comporti cu Naruto; zise el intr-un final.

Am expirat usurata. Asta voia sa imi spuna? Deja stiam cum trebuia sa actionez pe langa el ca sa nu afle de cele intamplate.

- Nu ii voi spune ca m-am luptat cu Sasuke, de fapt. Ma gandesc ca m-ar crede foarte usor daca i-as spune ca a fost Orochimaru.

- Evident, dar nu la asta ma refeream.

- Atunci la ce?

- Nu stiu cum sa te fac sa intelegi asta. E foarte greu si pentru mine. Facu o pauza din nou pentru a-si indesa cartea inapoi in geanta de la spate. Din moment ce Naruto nu are parinti ma simt un pic cam responsabil pentru el.

Habar nu aveam la ce se referea sau unde voia el sa indrepte discutia. Conducea fara o destinatie anume. De unde pana unde s-a ajuns sa aduca aminte ca parintii lui Naruto sunt morti? Ce legatura are asta cu mine?

- Asadar, cat timp ai fost in spital Naruto a stat in prima saptamana zi si noapte in salon langa tine. Nu voia sub nicio forma sa plece pana nu te trezesti. In final Tsunade-sama l-a chemat pentru o misiune si nu a putut sa se opuna. Trebuie sa se intoarca maine, deci ai grija cum te comporti. Doar sa nu il ranesti asa cum faci cateodata. E greu si pentru el.

Ceva atat de marunt ... si cu toate acestea atat de monumental. Si extrem de intim. Deocamdata Kakashi parea mai degraba obosit psihic decat frustrat de comportamentul meu cu Naruto. In sinea mea am recunoscut ca avea dreptate. Eu cunosteam de la inceput durerosul adevar si nu am vrut sa acord importanta. Am sperat ca ignoranta va vindeca orice urma de compasiune pe care o mai are Naruto pentru mine.  Chiar nu am timpul necesar sa fac  treburi din astea spirituale. In plus, am abia 16 ani. Privirea patrunzatoare a tipului incurcat de langa mine ma impinse sa ma invinovatesc ca nu m-am gandit niciodata sa il conduc pe Naruto pe alta directie. 

Tacerea mea i-a confirmat lui Kakashi ca intorceam problema pe toate fetele. Intr-un final am simtit nevoia sa clarific situatia mai mult decat era nevoie.

- Incredibil; am soptit. Nu e foarte greu de imaginat ca a facut asta. Acel baka; am ras usor. Sunt atat de rea si el- in fine, nu conteaza. Kakashi, sigur ti-ai dat seama ca eu ... ei bine ... stii ca nu simt asa pentru Naruto.

- Stiu. De aceea am venit sa vorbim putin.

Nu eram obisnuita cu discutii asemanatoare cu Kakashi, de fapt, pe cine pacalesc - cu nimeni, nici macar cu parintii mei. Cumva ii intelegeam preocuparea pentru Naruto.

- Stii ca nu imi prea pasa de chestii de genul asta, asa ca zi-mi ce trebuie sa fac sau sa spun ca sa terminam cu situatia problematica.

- Dar aminteste-ti ca ti-a pasat acum ceva timp; afirma el cu un ton acuzator ce m-a determinat sa mi se ridice tensiunea instantaneu.

"Control, Sakura! Control!" Mi-am incrucisat bratele la piept si am pufnit zgomotos. Era o reactie copilaroasa; realizata de mine in situatia de fata parea amenintatoare.

A functionat totusi. Kakashi si-a dres glasul, dupa a facut un pas lateral, marind evident distanta dintre noi. Nu ca l-ar ajuta in vreun fel. Mi-a confirmat ca a primit mesajul meu nonverbal.

- Deci, incearca sa fii mai draguta. In acelasi timp fa-l sa inteleaga ca sunteti doar prieteni. Ar fi folositor sa il indrepti spre altcineva; cineva care poate chiar are sentimente pentru el.

Kakashi zambi putin, mandru de propriile sfaturi. Intre timp, mie imi pica fisa imediat. Stiu ce ar trebui sa fac. Prima data cand il vad pe Naruto gasesc eu un mod sa il conving sa petreaca niste timp cu Hinata.

Usurata i-am intors zambetul lui Kakashi.

- Ai dreptate. Deja stiu pe cineva.

- Pai atunci, Sakura, multumesc ca ai fost cooperanta. Ma asteptam sa nu asculti si sa respingi fiecare evidenta. 

- Nu sunt chiar atat de rea. Imi pasa de Naruto.

La inceput, dupa reactia lui, a crezut ca e cea mai buna tentativa de gluma din partea mea, dar cand a realizat ca eu chiar vorbeam serios, m-a cam surprins si pe mine cat de socat a fost, de fapt, chiar ingrozit. 

Nu ma simteam deloc jignita, ca sa fie inteles.

Dupa cateva minute de liniste (eu deja ma focusam pe problemele mele in ceea ce priveste lupta), Kakashi s-a decis si el sa incheie:

- Bine. Ma bucur sa aud asemenea cuvinte. Ne vedem maine la examene.

Si disparu. Ce? Era o clona? 

Era chiar atat de speriat de mine incat a folosit o clona??? 

Deodata zambetul mi s-a largit si apoi se transforma intr-un ras incontrolabil. Privirile speriate ale satenilor m-au readus brusc in propria minte. Am continuat sa merg in pas alergator. In ciuda acestei discutii, eram intr-o stare de spirit foarte buna.

Analizam orice detaliu exterior care il percepea memoria mea, probabil din pura plictiseala mentala. Ceva absolut vital mi-a atras atentia. La o taverna din capatul strazii i-am vazut pe Temari si Shikamaru ... si .... se tineau ... de mana .... peste masa.

Ce naiba?! 

Ce am pierdut cat am fost in spital?! 

M-am retras putin in umbra unui alt magazin. M-am sprijinit de perete si am continuat sa ma holbez ca proasta.

Ochii intunecati ai lui Shikamaru o priveau pe Temari ... cu adevarat, as putea spune. Am simtit cum o expresie amestecata mi-a traversat chipul, una din care nu intelegeam nimic. Puteam sa disting emotiile continute in ea, nu si ce anume le provocase. Uimire. Tristete. Regret. Adoratie.

Am clatinat din cap, iar zambetul mi-a devenit melancolic. Am simtit o ciudata tulburare in piept. Si totusi  in acel moment brusc mi-am amintit de fata contorsionata de durere a lui Sasuke din timpul luptei si de cuvintele sale: "Te-ai schimbat."

Initial, dupa ce am analizat afirmatia in decursul intregii mele sederi de recuperare, singura mea reactie a fost:

Ba, pe naiba! Exact asa sunt acum! Nu iti convine, atunci nu trebuia sa pleci! 

Dar de data asta nu puteam. Ii priveam pe cei doi si citeam fericirea de pe fata lui Temari. Era atat de sincera si pura. Am observat ca localul era gol. Doar ei erau acolo, probabil de aceea nu am stiut pana acum. Cred ca nimeni nu stia. 

De ce s-ar ascunde? Singurul motiv ar fi pentru ca Temari e aproape cu 2 ani mai mare decat Shikamaru, totusi nu e un motiv destul de intemeiat.

In cele din urma am reusit sa ma misc si eu, reluandu-mi cursa spre casa. Sentimentele mele trebuiau sa se stinga. El insemna trecutul. Mi-am repetat constant indemnul tot drumul si in final am ajuns chiar sa il cred.

Chestia e ca dupa reactia mea, deruta mi-a sporit. In ultima vreme, cuvintele parca nu mi se mai potriveau cu trairile.

Lucrurile s-au schimbat, Sakura ! (Da, vorbeam cu mine insami). A incercat sa te omoare. De ce ti-ar pasa de cineva ca el? Un tradator, pana la urma. Gandeste! Ai ajuns intr-o pozitie incredibil de buna in sat. Nu da cu piciorul la asta! Concentreaza-te la ce ai de facut! Nu poti sa il urasti si sa il iubesti in acelasi timp!!! Trebuie sa alegi!

Toata noaptea am incercat sa aleg intre cele doua, iar dimineata m-am trezit cu alegerea facuta: 

CHIAR IL URASC PENTRU TOT CE MI-A FACUT!