My weakness [SasuSaku FanFic]

2.

Stiam bine la ce se refera. Imi aminteam prea in detaliu ce se intamplase acum cateva luni. Imi spulber imaginile acelea dureroase si decid sa fiu o prietena buna si sa ii apreciez gestul. Avand in vedere ca eu majoritatea timpului ma comport cu el ca o nesuferita, chiar ma surprinde ca a facut asta, dar nu imi este chiar atat de greu sa zambesc pentru cateva secunde, sa par mai credibila. Brusc un sentiment de vinovatie ma incearca.

- Multumesc! spun eu cu o voce joasa uitandu-ma la el cum se inroseste.
Destul de ciudat pentru Naruto.

- N-ai pentru ce, Sakura-chan; spune el incantat de reactia mea. De fapt incantat e cam putin spus - era atat de fericit ca si cand a castigat o masa gratis cu ramen la Ichiraku.

Ne intoarcem la academie, discutand despre examen. Am incercat sa nu ii mai raspund taios sau sec, macar azi - in mare parte a functionat. E un inceput.

*** 3 ore mai tarziu

- Konohamaru, ai vreo problema?

Eram atat de furioasa pe acest mini-Naruto. De ce din toti elevii el trebuie sa imi faca cele mai multe probleme?

- Da. Unde e Iruka-sensei azi? De ce facem cu tine si nu cu el? raspunde pe un ton amenintator care m-ar fi facut imediat sa il pocnesc daca nu incercam sa ma controlez.

- De astazi eu ma ocup de toate cursurile teoretice si de taijutsu ale claselor terminale pentru ca admiterea va avea loc mai repede. Priceput toata lumea? Ca sa nu mai fiu nevoita sa repet din nou.

Ceilalti elevi, evident aflati in linie, dau in semn afirmativ din cap, cu exceptia lui Konohamaru, desigur.

- Si care-i faza cu asta? Sunt pregatit pentru examen chiar daca am facut cu Iruka-sensei. Nu vad de ce suntem nevoiti sa facem cu tine?! tipa el pe un ton ingamfat care a intrecut orice limita.

- Foarte bine atunci. Daca tu consideri ca esti pregatit, ce-ar fi sa faci o lupta propriu-zisa astazi. Nu vrei?

Toti ceilalti copii s-au dat un pas in spate, putin speriati de fata mea infricosatoare, intelegand imediat ca trebuie sa aleg pe unul dintre ei ca sa se lupte cu Konohamaru.

- De acord. Doar spune-mi numele.

Trag aer in piept si rostesc cu un zambet viclean.

- Sakura Haruno.

- Konohamaru, vrei sa ajungi la spital? intreaba Moegi, speriata de situatia creata. Nu te poti bate cu Sensei, e prea puternica.

- Stai linistita, Moegi. Voi fi bine; se intoarce spre mine si ma provoaca din priviri.

- Stii regulile, Konohamaru. Doar taijutsu! Nimic altceva; incuviinteaza si intra in pozitia de lupta.

Eu nu fac nimic. Doar stau cu mainile in piept si ma uit amuzata la el. M-am decis sa nu il pun jos din prima, pana la urma unde e toata distractia daca fac asta?

- Poti incepe, Konohamaru!

Imediat cum am strigat, s-a indreptat spre mine cu pumnii inclestati tintind spre fata. Evident ca i-am evitat atacul fara sa barez cu nimic, asteptand. Continua cu o serie de lovituri de picioare si coate, insa mult prea usoare. Le eschivez fara efort. Dupa cateva minute, deja m-am enervat, clar:

- Ai de gand sa ma lovesti azi cu ceva, sau vei dansa toata ora?

Toti ceilalti au inceput sa rada cu exceptia lui Konohamaru, care alerga spre mine cu o privire amenintatoare. Incerca sa foloseasca niste tehnici mai complicate, dar secerarea nu ii iesi. Dupa mai multe proiectii esuate, decid sa finalizez lupta. Vreau sa mai fac ceva la ora in afara sa ma uit la Konohamaru cum incearca sa ma loveasca.