Totul se plătește!

Doar pentru roscata mea!

     Spitalul era rece, lumina difuza ii deranja ochii plânși. Amice astepta pe holul spitalului mangandu si abdomenul. Spital, nu Academie. De cate ori ajunsese Tobias aici? De putine ori.

     De cate ori ajunsese ea acolo? Nu s a gandit la asta.

     Amber casca lung, era obosita, al naibii de obosita.

     Ce a spus Doc? Oh, da... "A ratat inima cu un centimetru."

     Merita sa fie suparata le el? Desigur. De ce voia sa se sinucida? Trebuia sa l lase sa moara...

     "Putem profita de ocazie si sa ii facem un transplant de inima." A spus doctorul Nikisa, acelasi doctor de la care incepuse totul in urma cu cateva luni...

    Câte calmante a luat? Nici nu le a numărat. Sigurul lucru important era ca isi linistise pruncul di propria constiinta, Tobias era stabil.

     — Doamnă Felice? Intreba o asistenta ce iesi din salonulul repartizat lui Tobias.

     — Nowa.

     — Mă scuzați. Tobias a cerut să vă vadă, în ciuda insistentelor noastre ca nu are voie cu vizite.

     Amber nu gandi, nu statu pe ganduri si intra un salon. Merse glonț spre pat, neștiind daca ar fi indicat sa l loveasca pe Tobias sau nu, dar isi dorea al naibii de tare sa il loveasca.

     Roscata lua loc pe pat privindu l urat, asteptand ca dansul sa vorbeasca in acea tensiune crudă.

     — Te iubesc.

     — Te ai sinucis.

     — Ei bine, pot fi usor mmanipulat cand vine vorba de tine. A fost nevoie doar de niste vorbe...

    — Ce vorbe?

    — Andriu a spus ca ori imi fac rau, ori va face rau lui Angelo...

    Soptind, isi intoarse fața spre perete, iar Amber din inspinct isi mangaie abdomenul.

     — Nimeni nu raneste ce e al meu.

     — Fac orice pentru roșcata mea! Inclusiv un gest de agathusia.

     Tobias incepu sa chicoteasca, dar se opri scancind. Amber ii saruta fruntea panand palma pe centrul pieptului sau pentru ai simti pulsatiile.

      — Ai o inimă noua, blondule.

      — Nouă sau vechie, este doar a ta.

      In Purgatoriu era liniste, Andriu admira corpul gol a blondei din fața lui. Clara casca obosită, strangandu se la pieptul lui cu ochii intredeschisi.

      — Cum ai dormit, Garofiță?

      — Atât de bine încât vreau să repet experiența.

       Îngână căscând prelung, saruta pieptul bărbatului si se facu comodă ca o pisică. Andriu in schimb ii distruse planurile, o dadu jos de pe trupul lui.

       Clara il injura, cuibarindu se in pătură obosita.

       — Garofiță, ești ca o pisică.

       — Sunt prea obosită să mă cert cu tine.

      — Ți am spus aseara ca azi nu te ridici din pat! Andriu ii zâmbi cu un complex de superioritate, iar Clara arunca cu o pernă in el.

       Makos o prinse surâzând, apropiindu se de fereastră constată că undeva pe sol, departe de lumea lor, un motociclist fu izbit în plin de un tir. Fără șansă de supraviețuire.

        — Ei bine, de azi e cu un Vellaroza în minus pe Terra.