Totul se plătește!

𝚂𝙰𝙽𝙶𝙴 𝚃𝙰𝙽𝙰𝚁

Femeia îi mângâia pieptul folosindu și unghiile, dorea atât de mult să îi străpungă cicatricea pentru ai scoate inima!

Dar, era de ajuns.

Linda ținea corpul greu a lui Tobias pe pieptul ei. O mână îi mângâia părul, alta îi trasa cercuri pe piept. Trebuia să recunoască, îi era dor de vremurile petrecute cu el, în vremea în care ea avea douăzeci și unu de ani, iar el de abia împlinise optsprezece. Dar tot îl ura, îl ura atât de tare! Poate pentru că a părăsit o? Nu... Nu de asta, ea a inițiat separarea.

Își flutură genele dând la o parte corpul bărbatului. Linda se ridică de pe canapea, își aranjă geaca din piele luând pistolul înapoi între degete.

A meritat să îi pună somnifere în băutură. Îl mai privi o dată, asigurându se că doarme luă cu grijă portofelul din buzunarul interior al sacoului.

- Oh, Blondy! Îmi lipsește vremea când erai doar un puști rebel în căutare de atenție.

Șopti, luând cu un surâs cristalin unul din cardurile bancare ale bărbatului. Îl vârâ în buzunar și puse la loc portofelul.

Zâmbi viclean relaxându și corpul. Nu o ținu mult. Se întoarse pe călcâie cu arătătorul pe trăgaci când îl auzi vorbind.

Încă dormea.

- Săracul de tine, încă ești traumatizat! nu putea să nu își ascundă rânjetul. Mă bucur că Ricardo nu îți moștenește viața, din păcate seamănă din ce în ce mai tare cu tine.

Vârâ pistolul în lăcașul curelei la spate, întreptându se spre fereastră aruncă o ultimă privire lui Tobias. Se zvârcolea în somn șoptind nume la întâmplare. Linda privi fereastra, mai apoi bărbatul. Cu o ezitare vizibilă, respiră adânc adunându și curajul.

Lăsă arma pe măsuța de cafea, geaca o aruncă pe un scaun și se descălță. Blugi erau inconfortabili, dar practici. Tricoul îi era larg, cu câteva mărimi mai mari. Respiră din nou adânc, vârându și corpul în brațele lui Tobias.

Tobias respiră profund, mult mai domolit simți corpul ce se așeză lângă el. Era prea obosit pentru a deschide, prea gingaș să recunoască că avea nevoie de cineva în patul lui. Prinse corpul femeii în brațe fără ezitare.

- Ei, drăcie! șopti Linda revoltată. Dar măcar te ai calmat.

Linda căscă, regreta că i s a așezat în brațe. Atât acum, cât și acum aproximativ optsprezece ani. Regreta că a conceput un copil cu el? Cu siguranță!

Cu siguranță că nu.

Își iubea fiul. Iar cândva, adânc în trecut, l a iubit și pe Tobias. Faptul că l a părăsit când a aflat că este însărcinată era doar o chestiune minoră... Pentru ea cel puțin. Pentru el? Pentru el a fost diferit. A aflat de Ricardo în ziua ìn care ia căzut lumea în cap.

Oboseala era contagioasă, iar Linda avea cu totul alte lucruri de făcut. A zăcut destul alături de el, știa că atunci când nimeni nu încălzește patul alături de el avea coșmaruri.

Dar ce îi păsa? A venit aici doar pentru bani.

Se strecură tenace din brațele lui, își așeză înapoi pe corp hainele înainte de a se face nevăzută pe fereastră.

Tobias rămase. Rămase zvârcolindu se și șoptind. Rămase țipând în durere și amintiri.

*