Totul se plătește!

𝙴𝚂𝙰𝚁𝙵𝙰

    Cafeaua era prielnica. Era neagra, fara zahar si cu pun lapte intr o ceasca mare. Mirosul de cafeine ii mângâia nările pe holul academiei in timp ce se indrepta spre biroul sau.

      Bernard era obosit, ca toti din academie de altfel, cat mai avea de gand Tobias sa tipe in toiul noptii?

       Mult.

       Casca inabusit urmând să duca cana in dreptul buzelor si deschise gemtil usa pentru sine. Atunci o vazu cu coada ochiului.

       Ramase putin pe loc, stabil si nemiscat pana isi reveni in simtiri si inchise usa. Lasa cana de cafea pe un pupitru si isi freca usor tamplele, facand apoi un zgomot vag din palme pentru a fi observat.

        Cei drept, fu observat. Insa tanara femeie se panica intr un stil... violent. Disparu fara urma de la birou, iar ca o soapta in urmatoarele secunde era in spatele dorectorului tinandu i un pumnal la gât.

     Bernard era calm.

     — Bună, Karina.

     Tânăra asasină lăsă de o parte cutitul si merse in fata lui privindu l ochii rugători si miloși.

      — Vrei să intri în baza de date să cauți informații despre Tobias, din nou?

      Nu primi un raspuns propriu zis, doar o afirmare scurta din cap. Bernard ii zambi binevoitor si ii facu un semn scurt sa se aseze pe unul dintre fotolii. Dansul lua loc la birou si incepu sa analizeze baza de date.

      — Ai învățat limba de când nu ne am mai văzut?

      — Doar ce verbală, cea scrisă... o știu pe cea verbală, îngână asiatica cu un zâmbet mic.

       — Dă mi te rog câteva foi, îi ordonă Bernard pe un ton pașnic in timp ce el se intinse dupa un pix.

       Karina ii puse pe birou intregul top de hartie, la care Bernard scoase un surâs și incepu să transcrie datele din calculator pe foi în japoneză.

       — Pe cine ai ucis? întreba curios fără a ridica ochii la ea.

       — Poftim? tânăra se arăta confuză.

       — Ai sânge pe gât.

       Karina își puse mâna din reflex pe gât să și l ascundă cu palmele mici, Bernard observându i gestul îi zâmbi întinzându i un pachet de șervețele.

        — Ia de aici și te șterge.

       Karina îi zâmbi într o manieră dulce luând loc pe pervazul ferestrei. Fereastra pe care a intrat.

       Linistea se lasa in incapere, nu o liniste combinata cu o tensiune naucitoare, ci o liniste dulce in care nimeni nu simtea nevoia de a vorbi doar pentru a umple golul.

       Insa un sunet vag, usor ascutit incepu sa umple ambientul.

       Bernard se opri si asculta, pasi greoi se auzeau pe hol impreuna cu pocnete vagi si nelipsitul tiuit.

        — Ce e asta? directorul se ridica în picioare, iar tânăra ramase pe loc scotând un pumnal.

        Usa cazu scoasa din balamale, iar in birou dăbărâ câtiva barbati a unei echipe SWAT. Bernar incepu sa isi masese din nou tamplele.

       — Bună, Dante.

       Unul dintre barbati il saluta, pe semne ca el era Dante. Privi analitic incaperea – Karina disparuse – când nu vazu pe nimeni altcineva făcu un semn, iar ceilalti membri ai echipei sale iesi din birou continuandu si "vanatoarea".