Totul se plătește!

Vrei să ne jucăm Papesa?

    — Vrei să ne jucăm Papesa?

    Mira era așezată în iarbă, l umbra unui măr din grădina exterioară a Academiei. Un moment de liniște, un răgaz într o mare de haos. Zec era lângă ea, zâmbind dulce în timp se așeza lângă ea. Zec Gresh ținea în poale motocei si margarete, asezat la poalele copacului se sprijini de trunchiul lui si incepu sa impletească florile.

     — Ce să ne jucăm?

     — Papesa.

     — Nu am auzit de un așa joc, scuze Mira.

      — Jocul Papesa constă în îmbracarea păpușilor în diferite stiluri de modă, dar și în genul opus.

      — Tot nu am auzit de acest joc.

      Gresh era resemnat, asculta atent, dar nu era implicat. Gândea la amintiri vechi. Amintiri pierdute în timp. Amintiri ce ar dori să rămână pierdute în timp...

     Sus, stâncile unde a copilărit, asta vedea în fața ochilor. Suspendați și imobilizați, așa ii erau părinți. Cu un pistol la tâmplă, amenințați de oameni în costume negre. Până când un glonț s a tras, iar tatăl său a căzut inert în apa mări. Sus, de pe stânca agruptă. Nu avu răbdare să și vadă și mama în acea ipostază, se smulse cu forța din amintire și se forță să zâmbească.

     — De unde facem rost de păpuși pentru Papesa?

     Zec îi zâmbi dulce blondei, însă ceva il neliniștea. La câțiva metri în spate, o roșcată ieșea dintre crengi și brazi. Nu îi recunoștea trăsăturile, dar putea jura că o mai văzuse undeva.

     Femeia era zgâriată de crengi pe brațe, iar dacă o priveai mai atent puteai observa că pe chipul ei sunt și alte zgârieturi, unele mult mai adânci. Roșcata mergea șchiop, ondulată și uniform, deși părea că nu poate sta singură în picioare. Nici el, nici Mira nu reacționara, doar priviră cum femeia ia loc, mai mult căzând lângă ei, la baza marului.

     — Cine ești? Mira îi furase vorbele din gură.

      La o analiză mai atentă, roșcata avea trăsături plăcute și bine conturate. Corpul îi era ascuns de un hanorac bărbătesc în mărimea XXL. Nu era sigur dacă poartă ceva pe sub el, dar hanoracul îi stătea larg. De parcă ai fi îmbrăcat un gard cu el. Larg și lung, ajungea aproape de genunchi. Îi privi tălpile, erau murdare și zgâriate. Părea că mersese mult desculță.

      — Eu? Eh, dacă nu stii cine sunt, ce rost mai are să mă prezint?

      — Ca să știm cine ești? Și pentru că așa e politicos!

      — Mai încet, progenitură a lui Nowa. Mă doare destul capul.

     — Cum mi ai spus?
      — Progenitura lui Nowa? Ce, nu ești tu fiica lui Toby?

      — Sunt, dar...

      — Nici un dar! Zec tresări când auzise femeia izbucnind, o trase pe Mira în brațele lui și o strânse la piept inainte ca roșcata să continue. Ești fiica cumnatului și fratele meu. Oare e corect sa l numesc pe Tobias frate? Eh, cine știe.

      — Cum te numești? Interveni Zec de aceasta data analizând o.

     — Amily Frost, răspunse căscând obosită. Am crescut cu Tobias la același conac, am fost căsătorită cu Horus. Săracul de fostă miu, a început să plângă de fericire la divorț, îngână începând la rându i să chicotească.

     — De ce ai venit? Îndrăzni Mira cu o ușoară ezitare.

     — Vreau bani, nu mai am acces la cardul de credit a lui Horus.

     — Ai venit aici doar pentru că vrei bani? Mira mârâi din brațele lui Zec, storcind florile.

      — Și ca să îmi văd fratele, am auzit ce a făcut un Franța cu fiina mea.

      — Tata nu a fost în Franța anul acesta.

      — Nu mă refeream la Tobias.

      — Atunci la cine?

      — Am auzit ceva de Papesa Ioana?

      — Te am întrebat cine e fratele tău, interveni Zec înainte ca Mira să întrebe cine era acea femeie.

       — A, da. O să îl știți cât de curând, deși cred că îl cunoașteți deja. În orice caz, progenitură blondă, ce voiai să întrebi?

      — Voiam să jucăm Papape, dar cine e Papesa Ioana?

      — Papesa Ioana (de asemenea Papa Ioan al VIII-lea și Ioan Anglicus – nume ce-l purta în timp ce se deghiza ca bărbat; a fost o femeie-Papă legendară care ar fi domnit pe scaunul pontifical vreme de doi ani, în secolul al IX-lea. Povestea sa a apărut pentru prima dată în cronicile din secolul al XIII-lea, și, ulterior, a fost răspândită și împodobită în întreaga Europă, fiind considerată o realitate istorică în timpul Evului Mediu.

     — A fost o femeie papă?!

     — Păi, asa spun scrierile. Deși Vaticanul neaga asta. Este de înțeles de ce. In orice caz, jocul Papesa a pornit de la ea, intr un fel sau altul. Deghizezi păpușa ca Papesa deghizată în bărbat. Sau știți Împărăteasa din jocul de cărți? Este o referire la Papesa Ioana.

      — Fascinant!

      Mira privea cu drag si curiozitate, dorind mai multe detalii, iar Zec o trase intr o parte mai departe ea.

    Amily își aruncă privirea în sus, începând să râdă psihopatic. Zec, din instinct privi unde se uita și dânsa. Dădu ochii de Lucifer.

    — Ce faci aici, pui de drac?

    — Tu ești mai pui decât o să fiu eu vreodată, prințișorule.

     Lucifer părea că analizează atent înainte să vorbească, atât pe ea cât și viitoarele cuvinte.

      — Cu cine ți ai tras o?

      — Crezi că eu îi mai știu? Dar am furat un colier din secolul IX extrem de superb. Hai – intinse mâna să fie ridicată – ajută mă să ajung la Bernard Fior, el m a chemat aici.