Totul se plătește!

Intră cine vrea, rămâne cine poate

— Intră cine vrea, râmâne cine poate!

Vocea generalului din armata iraniană îi răsuna in urechi blondului. Putea ramane acolo? Desigur. Voia asta? In nici un caz.

Thomson ia spuse clar cu cateva saptamani in urma: ori rămâne la Academie, dar Amber va fi chinuita si ucisa, ori se inroleaza in armata iraniana.

— Eu vreau să rămân, șopri Tobias pentru sine, insă generalul avea urechi fine.

— Repetă!

Generalul, un bărbat înart, cu pielea inchisa la nuanta, parul saten si ochii caprui, avea o barba dezgustatoare, imbracat militareste cu cateva arme letale in dotare, se apropie de Tobias cu un zambet iritat.

Blondul, in varsta de 18 ani, il privi critic si nu ezita sa l ia peste picior.

— Nu ai auzit din cauza vârstei?

Generalul isi inclesta maxilarul, lovind tanarul blond peste fata cu o palma puternica. Spre surprinderea lui, Tobias isi pastra postura treapta. Astfel, barbatul in cauza il analiza mai atent.

Ii prinse mainile, ii ridica maneca hainei si analiza incheieturile blondului. Mai apoi, ii arunca o privire plina de superioritate.

— Esti fiul lui Thomson Nowa, nu i asa?

Tobias nu raspunse la intrebare, refuza sa si priveasca superiorul. Isi smulse antebratul, lovind astfel superficial barbatul.

— Deci esti fiul lui Thomson Nowa, intrebare este alta acum: care dintre pramatiile acelea doua esti?

Tobias ii zambi superfial si incepu sa chicoteasca, ii arunca o privire plina de sine inainte de a raspunde plin de dispret:

— Sunt fiul cu multe cicatrici.

— Cora Nowa, deci. Miller e mult mai disciplinat decat vei fi tu vreodata.

— Uiti un amanunt important.

Generalul incepu sa rada iritat, il lovi pe Tobias cu putere peste spate, astfel incat cazu jos, in fata plutonului aliniat.

— Ce anume uit, Nowa?

— Horus este bețiv de prima mână.

— Atunci, poți bea un pahar cu el când vă ve ți vedea pe câmpul de război. Pahar închinat sufletelor voastre muribunde. Acum, cincizeci de flotări! Hai, exacutarea! Doar tu, blond cu gură de muiere.

După ce ordona, generalul profita ca Tobias era inca jos si incepu sa il loveasca cu putere in abdomen, lovindul cu picioarele pana ii taie respiratia.

Nici un medic nu se deranja sa vina, astfel ca blobdul ramase acolo clipe indelungate inainte sa își revina.

Lovituri peste lovituri, cicatrici peste cicatrici, inima ce devenea tot mai bolnava pe zi ce trecea. Asa isi patrecea Tobias zilele in armata iraniana.

După săptămâni de durere și chin, Tobias fuse imbarcat cu testul plutonului pe o nava militara ce traversa Raul Tigru. Ranile ii erau inca deschise, era uimitor cat de repede invatase sa isi bandajeze singur ranile, lovituri de bici si de cuțit.

Generalul nu era singurul ce il displacea. El, singurul blond dintr un pluton plin de iranieni. Oare cand dormise ultima oara fara sa fie trezit de pumni ce ii lovesc capul si pieptul? Oare care era cauza din care inca mai traia?

Dezbracat, abdomenul ii era gol. Lasa la vedere ranile deschise din care curgea sangele, pilea crapata si insangerata. Generalul se bucura de priveliste, unul dintre colegi blondului il lovea peste spate cu o bata. La capatul careia, erau batute cuie, cuie ce intrau si ieseau din Tobias. La fiecare lovitura, el tipa mai tare.

Mainile si picioarele ii erau legate, obligat sa stea in genunchi. Il durea, il agoniza. Isi simtea sangele cum se scurge si aproape ca il putea gusta.

Generalul era plictisit. Thomson l a platit bine pentru a chinui baiatul, dar pana la urma, se putea descotorosi de el, nu i asa? Nu mai era bun de nimic. Ametit, anemic, cu o inima bolnava si plin de cucatrici. Sa iroseasca serviciile medicale pe el? O pierdere de timp.

Se ridica din scaun, se apropie de el, iar cu un zambet siret, il impinse cu bocandul peste bord, lasandu p sa zaca, legat, in apa Tigrului. Ce avea sa i spuna lui Thomson? "Baiatul tau s a sinucis, eu nu am fost implicat." Si, mai mult sau mai putin, Thomson avea sa l creada.

In urma vasului militar, tanarul Nowa se chinuia sa ramana la suprafata apoi adanci. Mainile si picioarele imobilizate, corpul lipsit de vlaga... Renunta, pana la urma, ce era moartea pentru un suflet nedorit?

Renunță să mai incerce, astfel, inchise ochii si isi astepta moartea.

Cand deschise pleoapele, in fata lui vazu o tânăra araboaică ce ii tinea capul in poale. Langa ea, un brunet ce i se parea al naibii de cunoscut, conducea o barca cu motor spre mal. Malul Irakului.

— Eu sunt Teresa, iar el Jim Quiz.

— Sunt William, nu Jim!

— Ignoră l – îl indemna araboaica mangaindu i parul – ar trebui să dormi, ti am bandajat ranile, dar trebuie sa te odihnești.

— Cine sunteți? Dori Tobias să mai audă o dată, dar nu auzi. Căzu într un somn profund...