-Totul se plătește!
Vocea agonizată și plină de ură a lui încă îl străpungea, chiar și după două decenii de la incidentul din peșteră.
Dar de ce? De ce eu a mai rămas întreg? Nu am răspuns. Nu doresc un răspuns. Am altceva mai bun de făcut. Nu... Nu am, doar stau aici și aștept. De ce aștept? De ce nu mă duc direct la Jackson și nu îi spun în față? De ce nu merg să o caut pe Teresa? De ce nu îi spun lui Amber că îmi pare rău? Mai important, de ce l am lăsat pe Andriu să moară în cavernă?
-Tobias, activitatea cerebrală a Mirei crește. Se trezește.
Roșcata îi atinse ușor umărul, scoțând astfel blondul din gândurile ce îl apăsau de cinci ani, din ziua când rămase văduv.
Apăsa cu grijă cleampa, intrând în camera luminată vag de lumina artificială, era târziu atunci, este târziu acum. Privește atent în jur, iar privirea se fixă pe patul blondei ce aștepta în rochie albă de spital.
Brusc, centrul pieptului se înroși de o culoare aprinsă, deschisă, culoarea sângelui. Fata fu împușcată, dar nu își schimbă poziția sau măcar scoase un sunet. Din potrivă...
-Mira!
-Acum e prea târziu, Tobias.
Aceeași voce îi răsună în cap, mult mai apăsată, groasă.
YOU ARE READING
Totul se plătește!
Fantasy"Dulce agonie" -Volumul II -𝒯ℴ𝓉𝓊𝓁 𝓈ℯ 𝓅𝓁𝒶𝓉ℯ𝓈𝓉ℯ! El? El este genul de persoană mereu seriosă, acel tip de la care nu scoți un zâmbet decât dacă îl enervezi până în instanța în care această formă comuna de afecțiune să fie declarație de omo...
