Totul se plătește!

𝙿𝙰𝚂𝙰𝙹𝙴𝙻𝙴

    — Mereu mi am urât tatăl.

    — Macar tu nu ai crescut intr o familie de preoți.

    Tobias îi zâmbi dulcez unul din puținele momente cand zambea plin de compasiune si iubire. Isi indrepta spatele la auzul unui sunet vag, insemnifiant aproape, dar un sunet. O trase pe Amber mai aproape de corpul lui si scoase din buzunarul interior al sacoului un pistol.

     — Ai un pistol la tine? îi țipă șoptit.

     — Mereu, îi raspunse bland si iesi din cotitura incaperi.

     Inainta. Inaintă până la următoarea curbă. Unde, luat prin surprindere nu putu sa reactioneze concret. Un alt barbat il anaca pe la spate.

      Tobias cazu in fata cu barbatul peste dansul, intr un moment oportun pentru atacator scapa arma. Revolverul fu apucat de barbatul ce isi ascundea fata in intuneric. Atacatorul se ridica.

      Tobias proceda la fel, insa sprijinindu se de perete inca analizand situatia.

      Tobias nu ezita. În clipa în care își dădu seama ce se petrece, era deja în mișcare. Niciun om cu pistol nu se așteaptă la așa ceva. Nu la inceput. Unul dintre cei doi bărbați - Tobias - fusese instruit în lupta corp la corp.  Celălalt nu. Atacatorul facuse greseala de a sta prea aproape. Tobias a făcut o pasă rapidă peste el. Cu o mână apucă pistolul. Cu cealaltă aplică o lovitură clásică, fără prea multă forță, în gâtul bărbatului. Dacă lovitura e prea puternică, provoci leziuni permanente. Tobias urmărea doar să-i producă o sufocare, un icnet reflex, o relaxare a mușchilor.

     Smecheria funcționă.

     Bărbatul se împletici în spate, cu o mână la gât, fluturând-o pe celaltă în semn de predare.

     Acum Tobias făcu greșeala de a sta prea aproape. Atacatorul găsi o oportunitate, de ce să nu profite?

     Inșfăcă revolverul in mâna blondului si apasa tragaciul. Un pocnet asurzilor se facu prezent, o data cu el si tiparul infundat de durere ca din gura de sarpe a blondului. Glontul il atinse pe Tobias in gambă.

     Insa atacatorul nu se astepta la ce a urmat.

     O bucata de beton in forma patrata ce era acolo intr o incercare de scaun – îl lovi cu putere in cap. Căzu. Căzu cu cutia craniană zdrobită.

     Amber își sterse palmele usor mandra de ce facuse, urmand sa se repezeasca sa l ajute pe Tobias.

     Lua cu grija blondul sa se sprijine de ea cat inainta șchiopătând si injurand in soapta de durere pana in camera de unde plecase. Roscata il ajuta sa se aseze pe o banca de lemn intre doua rafturi cu carti.

     — Du te dupa revolver, ii ordona intinzându si picioarul.

     — Ce? intreba usor confuza cat il observa.

     — Adu mi pistolul ala, Amice!

     Amber dori sa i comenteze, insa se resemna si il aduse. La indemnul blondului, deschise camera revolverului si il verifica de gloante. Nu mai avea altele. Singurul glont din incarcarura il lovise pe el.

      Femeia ingenunghe si ii ridica pantaloni de stofa sa ii analizeze rana. Ah! Daca ar putea sa i vadă rana!

     Intreg piciorul barbatului era plin cu sange, sange rosiatic inchis cu miros inabusitor de fier. O parte incepea sa se închege, cealalta parte inca curgea ca din cascada.

     Tobias isi dadu jos sacoul, rupând manecile pentru a improviza o fașă. Amber i le smulse din mâni și se apucă să îl bandajeze dânsa. Blondul isi musca buza inferioara si isi scoase telefonul apeland pe cineva mult prea bine cunoscut de el.

      Lua o gura mare de aer si apela. Sora sa vitrega ii raspunse aproape imediat.

      — Meghan, unde esti?

      — Academie.

      — Sper că e o glumă.

      — Nu. Tu unde ești?

      — Prin pasaje. De ce esti aici? țipa de durere cand Amber stranse fașa.

      — Caut un criminal, iesi din pasaje. Se poate ascunde acolo.

      — Nu l mai căuta. Vino in sala de teatru si impinge te in peretele spate scenei, te va duce direct la camera unde suntem.

      — Suntem?
 
      — Eu si Amber, Meghan. Sa nu aud nici un comentariu.

      — E na...

      — Adu un sac pentru cadavre si un paramedic.

      Nu asteptase ca Meghan sa ii mai reprosesze sau sa intrebe ceva, inchise si lasa telefonul de o parte.

      Isi privi mana plina de sange, apoi o vazu pe Amber ce inca ii lega fasa. Ea era manjita de culoarea capsunei... O privi bland, prinzand o cu un brat o trase pe banca langa el.

      — Multumesc, soptea atat de vag...

      Luandu si inima in dinti, se apleca si ii saruta gatul. Amber scoase un icnet la fel de vag si mari ochii privindu l țintă în tăcerea morbida.

      Camera se lumina, iar peretele din fata lor – cel putin o parte din perete – se deschise ca o ușă. Astfel, lasa la iveala o femeie intr un costum negru si parul la fel, anume Meghan, pe Dante, Benton, Bernard si alti profesori.

      — Ce sfinti cerului ai facut? se rasti Meghan la el.

      — Ma cunosti, si mai intrebi?

      Femeia isi masa tamplele, iar Dante o trase dupa el spre cadavrul criminalului cautat. Cateva profesoare se grabira spre Tobias. Femeile aruncara priviri urate pe sangele de pe mainile lui Amber.

      Odette și încă o femeie îl ajutara sa se ridice, sa il conduca spre iesire si poate spre cabinetul medical. Amber le privea cu dispreț. O data iesiti din tunel, Xavier si Adrian il prinse pe Tobias sa l duca ei. Femeile ii urmara.

     Benton uintra in pasaj, unde ramase Amber si se aseza langa ea mangaindu i parul gentil si prieteneste.

      — Ce s a intamplat?

      — Nu vrei să stii.