Totul se plătește!

Sânge istoric

    — Cum se numește un dinte într un pahar cu apă?

    — Proteză dentară! exlamă Jack intr o euforie in timp ce curăța rănile lui Amily.

     — Apă dentară? Răspunsul lui Amber veni cu un scâncet.

     Doctorul părea dezămăgit de răspunsul lor, dar si entuziasmat într o euforie vagă. Irisi îi luceau, de parcă ar fi spus: Să vă spun eu? Vă spun!
    
     — Soluție de molar!

     Jack începu să râdă, iar Amily le aruncă doar o privire rigidă și critică.

     — Cu ce am greșit în viață? Întrebă retorică viața, apoi se lăsă să cadă pe pătură oftând.

     Admosfera – în puținele dăți binevoitoare – fu întreruptă de această dată de Bernard Fior. Directorul intră în salon urmat de o tânără cu trăsături asiatice.

     Hector făcu un pas in față în întâmpinarea lor, iar Bernard îi strânse mâna prietenește. Prinse tânăra de braț să o țină acolo exact când dânsa dorea să plece.

    — E rănită, iar de afurisită ce e nu vrea se panseze, așa că te rog fă o tu.

     Hector analiză tânăra minutios, nu parea sa fie ranită. Dar pana la urma, tânăra era îmbrăcată țiplă, nici un strop de piele la vedere cu excepția feței. Îi analiză hainele după un strop de sânge, nu avea. Deci rănile nu păreau să fie externe.

     — Nu văd urme de sânge.

     — Dacă ai sti...

     Directorul directionă asiatica spre un pat unde o aseza, apoi o indemna sa se dezbrace, in ciuda protestelor ei. Hector merse spre un birou alb de unde luă o fișă și începu să o completeze.

      — Numele?

      — Karina Lee.

      Doctorul ridică privirea din hârtii și analiză tânăra ce refuza să se dezbrace.

      — Lee? Asta nu e tipa ce se ține după Nowa și da raportul pentru tot ce face el?

      — Ea este, însa nu e important acum. Înălțime, 1.55 și greutate 45. Vrei și CNP ul ei?

      — De unde îi știi greutatea și înălțimea? fu curios doctorul cu un rânjet  deloc subtil.

      — Hector, lăsă astfel de informații pentru mai târziu. Trece i datele în condică și verifică i rănile.

      — Nu îmi mai spune Hector!

      — Bine, doctore. Fă ți treaba!

      Bernard se lăsă pe genunchi în fața tinerei mângâindu i cu grijă brațele.

      — Uite Karina, nimeni nu te înjunghie aici și nimeni nu te atacă. Lasă armele de o parte si dezbracă te, Hector nu îți va face rău. În plus, i am dat datele tale, așa că îl pot pune să te sedeze. Dezbracă te.

      Karina își mușcă obrazul interior, iar Bernard se ridica în chiloștri. Mai apoi, asiatica ii urmă indicațiile și scoase armele letale din haine. Cuțite, pumnale și bucăți mici de lame, toate murdare de sânge uscat.

      — Așa, acum hainele.

      Karina plecă capul, iar Bernard ca să și arate la rându i respectul se dădu în spate intorcându se cu fața spre fereastră. Tânără iși dădu jos costumul din latex. Își lăsă corpul neacoperit la vedere, era slabă, îngrozitor de slabă...și mai presus de toate, era murdară. Murdară de ulei de motor și sânge. Avea o eșarfă legată superficial la piept și pe coapse. Aceea era murdară și de pământ.

      Doctorul încerca să dezlege eșarfa, iar atunci când nu reuși lua un foarfece medicinal și il folosi să taie eșarfa. Când văzu rana, Hector împietri, perplex se dădu câtiva pași în spate.

     Pieptul îi era deschis și sângera, iar coapsele îi erau tăiate cu lama într o formă se fluture.

      — Mai trăiești? Doc trebuia să intrebe, trebuia să iși satisfacă curiozitatea, a văzut multe răni, morți de asemenea, dar o cutie toracică deschisă și subiectul încă viu – nu.

      — Karina, întinde te.

     O îndemnă Bernard in timp ce se intoarse la dânsa cu o siringa cu morfină pe care i o dădu doctorului.

     — Da, este vie. Și nu, nu știu ce a pățit sau cum a ajuns în situația asta. Tot repeta ceva cu flori cavou, cu o linie importantă de sânge din istorie... Doar m am trezit cu ea în birou, intrând pe fereastra ca de obicei – afirmă privind cum tânăra se întinse pe pat lasand dare de sânge și cum doctorul o anestezia. Te rog, îngrijește o.

      — Cine ia strans acea eșarfa pe corp?

      — Eu, a fost ceva instinctiv. Trebuia să îi leg rana. Și din nou, nu știu ce se întâmplă în Academia mea!

      — Știu eu! Amily se ridică ca o floricică de pe matras cu mâna sus ca o școlăriță. Știu și despre ce linie de sânge vorbea.

     — Amily, întinde te la loc să îți pun branula! izbucni Jack iritat