Totul se plătește!

𝙳𝙸𝙰𝚅𝙾𝙻𝚄𝙻 𝙰 𝙵𝙾𝚂𝚃 𝙲𝙰𝙽𝙳𝚅𝙰 𝙸𝙽𝙶𝙴𝚁

     Luna era de mult pe cer, iar razele sale pătrundeau angelic printre jaluzele.

     Brunetul era prins în lumea viselor, vise mai mult sau mai puțin plăcute. Amintiri reinterpretare în multiversuri anemice.

     Mira zâmbea privindu l, luând o pătură din dulapul acestuia se apropie și o așeză cu grijă peste el.

     — Tot îmi vise sa cred asta.

     — De ce nu crezi asta, Lucifer? tânăra blondă îi zâmbi malițios. Mira se folosi de scara patului etajat pentru a urca în patul de deasupra, patul lui Lucifer.

       — Ești prea firavă.

      Băiatul era sigur pe sine afirmând totul. Nu purta lentilele, iar iriși roșii îi ieșeau în evidență pe lângă pielea palidă și părul șaten. Acei iriși roșii... Își merita numele de Lucifer.

     — Sunt, nu i așa? Mira era dornică de un răspuns concret.

     — Zi sincer, fată de profesor.

     — Ce să spun sincer?

     — E, la naiba, două dimineața. Iar tu vii prin pasaje din camera ta la mine si Zec în cameră. L ai învelit și sărutat fruntea, după doar de dragul conversației ai urcat la mine în pat.

      — Asta e o întrebare?

      — De ce faci asta? întrebă el încleștându și maxilarul să nu țipe.

      — Am venit să îl văd pe Zec.

      — E două dimineața! țipă șoptit încercând să și controleze tonul.

     — De fapt, este ora trei și trei minute, îngână privind ceasul cu alarmă de pe pupitrul de lângă pat.

     Lucifer își frecă tâmplele cu degetele, urmând să și maseze cu grijă ochii mai apoi.

     — Ai venit aici la trei dimineața doar să il vezi pe Zec?

     — Da.

     — De ce?

     — Vreau să stau cu el.

     — De ce nu ai venit mâine?

     — Am dorit să il văd acum, cu un zâmbet inocent specific ei coborâ de pe patul lui Lucifer și se aseză pe cel a lui Zec.

     — Ce motiv valid ai?

     — Am visat urât, el mă face să mă simt în siguranță.

     Cu finețe, se strecură în pătura băiatului cât mai aproape de el îl lua în brațe. Zec o prinse la nivel conștient în brațe, era treaz, o auzise, dar nu dădea semne că s ar fi trezit.

     După câteva momente Luci adăudă:

     — Câți ani ai fost în comă?

      Dar Mira nu îi răspunse, privea tăcută chipul lui Zec și ascultându i respirația.

       Nu mințea, băiatul chiar o liniștea cu simpla sa prezență.

      Blonda se agăță de el pășind în lumea viselor, lume din care nu avea să scape prea curând...

      Luna a pătruns deja printre jaluzele. Ce urma?

      Soarele.

      Dar soarele nu urmă exemplul lunii. Se ascunse printre norii ce au întunecat cerul. Dis de dimineață, nimeni nu părea că și a deranjat somnul profund.