Totul se plătește!

𝚂𝙸𝙶𝙸𝙻𝙸𝙸

     — Continuă.

     Doctorul instiga copila să îi spună mai multe, dar ea tăcea. Tăcea și zâmbea. Tăcea și privea spre tatăl ei se era așezat pe un scaun lângă patul său.

       — A spus ceva de o așa numită, floare cavou, încuviință Mira după minute de liniște.

       — Floare cavou? repetă doctor indignat în timp ce nota într un caiet.

       — Floare cavou.

       — Tobias, unde ai găsit o și pe asta...?

       — E fii mea! se revoltă blondul gata să se ridice, dar se abținu. Doctorul spitalului știa multe despre el, poate prea multe...

       — Asta e si ideea, are ochii si parul de norvegiană, dar tenul albui și corpul mic ca o japoneză. Dar nu la asta mă refer. Ai spus că a fost dispărută o zi?

        — Da, șuieră răspunsul făcându se comod în scaunul din fier.

        — Rândul tău, fetiță. Ce s a întâmplat ieri? doctorul luă un ton blând, zâmbindu i copilărește.

         — Am mers în clasa tatei, apoi am stat cu Zec...

        — Zec?! își intrerupse Tobias fiica cu un țipăt asurzitor, dar se potoli când medicul îi aținti o privire urâtă.

        — Da, Zec. Am dorit să stiu dacă el mi a adus pisica, dar nu mi a spus nimic concret sau pe de a întregul... După ce am ieșit din clasă, am văzut o oglindă. O oglindă ce nu mai era acolo până atunci. Așa că... Nu știu! izbucni dintr o dată ridicând mâinile în semn de predare. Nu știu ce s a întâmplat, dar știu că m am apropiat de oglindă, apoi firul mi se taie. De parcă viața mi ar fi fost întreruptă preț de câtva timp. Am visat un bărbat cu părul negru, era masiv. Și o femeie blondă. Ea era dulce si senină, firavă... Era tare mică de statură comparativ cu bărbatul ce era cât tine, tată.

      Tobias trase aer în piept profund, îl ținu circa de câteva secunde, apoi îl expiră. Repetă procesul, până își făcu curaj să întrebe:

       — Ți a spus cum îl cheamă?

       — Mie? Nu. Dar femeia l a numit Makos. Andriu Makos. Nu știu de ce, dar simțeam nevoia să fug departe, dar eram totuși vrăjită să stau lângă el.

       — Manipulatorii...

      Atât mai adăugă Tobias, înainte de a și săruta fiica pe frunte și de a ieși afară.

      — De ce tot repetai ceva de flori?

      — Pentru că femeia m a adus înapoi. M am privit... era ca și cum sufletul era scos din mine, dar trăiam. Mi a spus că Floarea cavou este un dar al Morții pentru familia ei. Un dar și un blestem. Ce înseamnă?

       — Sunt chirurg pe o secție de pediatrie nu psiholog. Dar, am vești excelente!

       Mica blondă deveni chiar interesată.

       — După ce vin analizele și dacă sunt în regulă, te externez. De data asta sper să nu vii înapoi în mai putin de o lună...

        Cu aceste cuvinte, tot entuziasmul Mirei sări pe fereastră de la etajul patru. Fata trase pătura mai adânc ascunzându se în ea si se puse să doarmă. În schimb, medicul îl urmă pe Tobias pe holul spitalului.

        — Acum ce s a mai întâmplat?

        — Nu este nimic important, șopti apăsat de gânduri și amintiri. Șopti încercând să l ignore pe Andriu ce, în fața lui rânjea mândru și dibace. Doctore, tu vezi ce văd și eu?