— Gatofiță!
Clara își dădu ochi peste cap și se întinse obosită, poate chiar plictisita de situatie. Asa ca făcu cel mai responsabil lucru ce ii trecu prin minte. Își aruncă rochia de pe corp.
— Să întreb?
— Nu, Andriu.
Bărbatul era dornic, așa că își întinse mâinile spre corpul ei. Femeia se arătă iritată și protestând, îl lovi peste mâini.
— De când mă refuzi tu pe mine?
— Vreau să merg în lumea muritorilor.
Andriu se arădă jignit și o trase în brațele lui pe fotoliu, îi strânse coapsele fără să i pese de scâncetul ei.
— De ce ai pleca acolo?
— Vreau să mi văd fiica, articulă rigidă cu maxilarul încleștat.
Clara era furioasă, ochii îi străluceau într o manieră roșiatică cu tentă de albastru. Era moartă, nu avea demon interior, dar cine o oprea să folosească sângele de zeiță ce i a curs cândva prin vene?
— Dă mi drumul.
Andriu rânji, sărutându i gâtul pentru a si satisface o plăcere, urmând apoi să îi dea drumul. Garofița când se văzu eliberata se ridică ca arsă.
— De ce ți ai dat rochia jos atunci?
— Să mă schimb, spuse simplu apucând o altă rochie aruncată pe canapea. Una albă cu model floral roșu. Vreau să îmi văd fiica.
— Dar fiul? nu se putea abține să i întoarcă cuțitul în rană.
— Din cauza ta a murit Otto! plie rochie pe corpul sau cu dispreț în glas.
— Băiatul oricum era condamnat, demonul său interior era Ragnar! RAGNAR! Vrei să iți spun pe litere numele celui mai nemilos împărat al vikingilor, care a păcălit o Rosa să se marite cu el?
— Ragnar a pierdut, a construit Conacul din Oslo doar pentru ea. Adică palatul unde am crescut noi.
— Detalii... Copilul tău se juca printre morminte, Othanios a murit la doi ani pentru că și a spart capul!
— Taci, Andriu! femeia nu mai dorea să îl audă, plasând cu grijă o brățară cu lăcrămioare pe glezne.
Făcu câțiva pași prin sufrageria bărbatului, lăcramioarele sunau ca și clopoței.
— E prostesc.
— Ce e prostesc, iubire?
— Acum mă iei cu "iubire"?
— Desigur! femeia începu să râdă cu poftă, incetând după câteva secunde. Ce e prostesc?
— Crezi că fiica ta va avea o viață fericită, crezi că e împlinită.
— Și?
— Știi mai bine ca oricine că nu e așa. Vrei să numărăm împreună câte blesteme are pe cap?
— Nu, Clara era fermă.
— Haide să numărăm!
Clara își puse mâinile în cap și își masă tâmplele într un semn de disperare.
— Deci, avem așa; Bestemul numărul 1: Păcatul făcut de Tiara, primul vânător de suflete în slujba Morții, a folosit puterea phoenixului în scopuri proprii să își învie unicul fiu așa că Moartea a blestemat o pe ea – și pe toți membri familiei – ca sufletul vostru să nu moară niciodată și să duceți o viață plină de agonie. Blestemul numărul 2! În anul 1498, Calio o ucide pe Casandra în fața lui Latium, fiul lor. Casandra înainte să moară a jurat ca se va reîntoarce ca să ucidă moștenitorul fatidic al familiei tale. Adica? Samina. Blestemul numărul 3: Latium, in 1515 la vârsta de șaptesprezece ani l a ucis pe Calio ca răzbunare, a avut un copil cu o servitoare ce l a lasat de izbeliste si a blestemat pe douăsprezece generatii familia Roza ca mama naturală sa fie ucisa – generația s a oprit la Samina, cu moartea ta. Blestemul numărul 4: Oracle a făcut o pe mama ta, Norna Urd, să îi dea un moștenitor familiei lui. Cine face asta? Corect, fii ta. Blestemul numărul 5: Trei sute de ani mai tarziu, Crina a blestemat o pe Victoria pe 6 generatii sa nu isi indeplineasca niciodata scopul. Blestemul numarul 6: Cand parinti tai au fost ucisi cand tu, Garofita, aveai trei ani, vanatori de recompense ce nu te au găsit te au blestemat pe tine si pe prunci tai sa decadeti in infern. Mai sunt si alte blesteme, cum ar fi blestemul Bijuteriilor Setului 44, dar in alta nu ma bag. Si mai sunt precum...
— Ajunge! ii striga Clara răsunator.
— Te irit? rânjea cu coltii la vedere.
— Da, unde vrei să ajungi cu asta?
— Tu ai născut o pe Samina moartă. Ai vrut cu disperare ca ea să fie copilul lui – se opri și dădu o sticle de vin cu putere de perete –, în fine. Ai născut o moartă, iar ca să supraviețuiască ai dat o lui Isis, zeițamagiei și a căsătoriei, implicit a familiei, soția lui Osiris, zeul vieții și ulterior zel morții. Osiris stăpànește lumea morți si cea a viilor, iar sotia lui e stramoasa directa a familiei tale.
— Treci la subiect, Clara se plictisea și irita tot mai mult.
— Nu încă, Andriu ii savura expresia botoasă. Samina s a nascut moarta, iar tu ai insistat ca Isis sa ii fie demon interior pentru ce?
Clara tăcu, iar Andriu puse o mână la ureche ca si cum s ar chinui sa auda mai bine.
— Exact! Pentru ca daca e posedata de Isis, blestemele isi pierd din intensitate. Fiica ta are sange de zeita, singura mostenitoare pură din tote generațiile de Rosa de la Rozzello în coace! Da, e in siguranta protejata si posedata de Isis, e tinita vie indiferent cat si chinui o. Dar, e si al dracului de scumpa...
Clara nu mai scoase un sunet, doar facu cativa pasi in cerc facamd astfel lacramioarele sa sune.
Incaperea din Purgatoriu canta a disperare si prosperitate, iar Clara disparu.
Intr o schimbare de ambient, Samina starea in fata vilei lui Yansha cu un prunc in brate, o copilă.
Lângă ei, Yansha se juca cu Mason. Sau cel putin, intr o incercare de joaca tata-fiu in care, Mei rodea in dinți o minge din plastic moale in ciuda avertizărilor lui Yoshi.
— Lasa l sa se joace, il indemna Sam alaptandu si noul pui de cateva saptamani.
— O sa se imbolnaveasca de la bacterii, sopti ursuz privind copilul.
Tânăra se ridica de pe trepte si merse in iarba, se aseza cu grija langa sotul sau si isi privi fiul ce reusi sa sparga mingea.
— A muscat o tare.
— Nu comenta, Danken.
Samina ridica privirea la barbatul de sub salcie ce tasta in telefon si ii privea ocazional.
Clara se convinse, fiica sa era bine. Dar cât timp?
YOU ARE READING
Totul se plătește!
幻想"Dulce agonie" -Volumul II -𝒯ℴ𝓉𝓊𝓁 𝓈ℯ 𝓅𝓁𝒶𝓉ℯ𝓈𝓉ℯ! El? El este genul de persoană mereu seriosă, acel tip de la care nu scoți un zâmbet decât dacă îl enervezi până în instanța în care această formă comuna de afecțiune să fie declarație de omo...
