Tobias își mușcă buza inferioara cu putere, fire de sânge începu să curga printre dinți ascuțiți. Se ridică în picioare si îsi privi minuțios fiica, nu indraznea sa spuna ceva concret, doar soptea injuraturi in limba inventata de dansul...
— Andriu Makos?
Mira aprobă din cap, analizându i gesturile și absolut toate îndoielile ce le strecura pe față bărbatul. Oare avea sens să îi spună? Nu. Își răspunse singur și se apropie de ea cu repeziciune. Blonda nu miscă, dar isi ridica capul pentru al putea privi in ochi minuțios.
— Mergi și mănâncă, îngână grijuliu aplecându se la nivelul ei să o poată săruta pe frunte.
Mira se feri.
— Am mâncat deja.
— Atunci mergi la ore, se ridica in capul oaselor atingandu i umarul cu frica constantă ca ar putea sa o raneasca.
— Eviți intrebarea, tată.
— Îmi pare rău, care era întrebarea? mințea, își amintea întrebarea.
— Cine este Andriu Makos?
— A fost fratele meu, sopti cu regret retregând palma de pe umărul ei.
— A fost? A murit?
— Când a împlinit paisprezece ani. Scuză mă Mira, dar trebuie să ajung la ore, și tu la fel de altfel.
Îi zâmbi malițios fiicei sale, făcu o plecăciune grizonantă și ieși din cancelarie. Nu privea înapoi la fiica sa ce îl striga. Refuza să o audă, nega...
— Tobias!
Recunoștea vocea. Nu avea cum să uite acea vocea ce îi pângărea visele de atâtea ori în noapte...
— Bună, Amice.
Se opri ca roscata să îl poată ajunge din urmă, deși își dorea atât de tare să fugă cât mai departe! Nu privea la ea, privea fix înainte.
— Ai auzit zvonurile? în ochii femeii nimic nu era concret clar, se citeau multe emoții. Majoritatea amestecate...
— Da.
— Doar atât?
— Da.
— Nu spui nimic altceva?
— Nu.
Amber îsi stranse buzele într o linie fixă, fugi din drept cu el în fața lui în timp ce dânsul mergea și îl lovi în piept.
— Vorbește cu mine, drace! Nu mă poți ignora la nesfârșit după tot ce ai făcut! După tot ce se vorbește! Făcea mi aș masă din sicriul mă ti, Cora.
Vorbea rece și dur, într o isterie interioară. Tobias era calm. Era... asta înainte ca Amber să îi spună pe numele său fatidic.
Tobias se opri în loc, iriși îi erau goi, sufletul împietrit. Înghiți în sec, venindu și în simțiri după puțin timp își redresă atenția pe ea.
— Știi că urăsc să mi se prescurteze numele sau să mi se spună "Cora".
— Știu, de aceea ți am spus așa. Tobias e important!
— Ce e atât de important?
— Bernard crede că suntem un cuplu pentru că în ultimele zile nu ne am mai certat ca în mahala.
आप पढ़ रहे हैं
Totul se plătește!
काल्पनिक"Dulce agonie" -Volumul II -𝒯ℴ𝓉𝓊𝓁 𝓈ℯ 𝓅𝓁𝒶𝓉ℯ𝓈𝓉ℯ! El? El este genul de persoană mereu seriosă, acel tip de la care nu scoți un zâmbet decât dacă îl enervezi până în instanța în care această formă comuna de afecțiune să fie declarație de omo...
