Totul se plătește!

𝙵𝙰𝙲𝙴𝙼 𝚄𝙽 𝙿𝙰𝙲𝚃?

- Ce faci aici, Garofiță?

Andriu rânjea, privea pieziș la blonda ce era așezată la marginea purgatoriului.

Clara, la fel ca și el era moartă. Dar cine spune că Purgatoriul nu e un loc al morților?

Norvegiana cu ochi albaștri, pielea palidă și părul aurit își privea copii. Îl privea pe Othanios cum se urca in copaci. Iar pe Samina cum se juca cu Mason, fiica ei era din nou însărcinată. Copii ei erau diferiți... Otto un suflet rătăcit, mort si înviat. Sam un suflet blestemat, posedat și condamnat.

Clara își ignora fostul frate, fosta iubire, fostul dușman... Ochii îi licăreau când, din înaltul lumii de dincolo, îl zări pe Tobias cum se agita în fața unei oglinzi.

Din Purgatoriul îi putea vedea pe toți, se afla în locul de unde viața și moartea se întâlneau. Locul de unde sufletele rătăcite își îndeplineau scopul vieți, mai apoi le urma judecata. Mulți erau acolo de milenii, alții de secunde, nu conta... Te ai întrebat vreodată ce e cu spiritele din lumea umană? Sunt suflete rătăcite din Purgatoriu... iar Clara era unul dintre ei.

De cât timp era acolo? De zece sau unsprezece ani?

- Garofiță! Andriu strigă la ea iritat, smulgând o din gânduri și făcând o să tresară.

- Andriu...

Ezita, șoptea vag și se ridică în capul oaselor. Clara arăta ca la momentul morți, arăta de douăzeci și șase de ani. Dar Andriu? Nu îl mai văzuse de ani întregi, observase o schimbare de fiecare data când i se arăta ei după moartea lui, dar acum? Acum arăta de treizeci și patru de ani, a murit la paisprezece...

- Ai crescut, reuși să șoptească făcând un pas în spate.

- Asta e partea întunecată a Purgatoriului, știi, partea în care criminali și nelegiuiți își caută scopul. De ce nu ești în partea luminată?

Andriu rânji, aplecându se puțin să fie la nivelul ei, avea un metru și jumătate, iar el aproape doi metri. Inima Clarei pulsa din ce in ce mai tare când realiză că, dacă e ucisă din nou în Purgatoriu, sufletul ei va disparea de tot. Iar Andriu avea puterea necesară să îi facă rău.

- Am văzut ce ai făcut cu fiica lui Tobias! țipă tare și răspicat făcând un pas în față, îl apucă cu mâna de gulerul tricoului gri să l păstreze la aceeași înălțime cu ea.

- Garofiță, Andriu repetă păstrându și zâmbetul viclean, determinând o pe Clara să i dea drumul, iar el își îndreptă spatele. I am lăsat un mesaj. Nu sunt iresponsabil să i i au fiica pur si simplu, i am lăsat un mesaj pe oglindă.

- Ai scris cu sânge că, și citez: "Curiozitatea a ucis pisica"!

- Exact, curiozitatea chiar a ucis pisica, afirmă dând nepăsător din umeri.

- Andriu, eu nu am chef de glumele tale proaste. Accept că mi ai aranjat mie moartea, accidentul lui Amily, chiar moartea lui Claus! Faptul că sora ta a disparul o data cu moartea ta, că Tobias a fost torturat de atâtea ori... Dar nu te mai lua de copii! blonda avea dinți inclestați, iar lacrimile ii curgeau.

- Oh, Garofiță... fața i se înmuie cu un oftat lung, își trecu degetele mari peste pleoapele ei inainte ca ea sa i fereasca mainile.

- Nu mi mai spune așa!

- Garofiță, ce am spus când am murit? Gândește, erai acolo.

- Ai spus că vom plăti cu sânge, noi și toți la care ținem...