Totul se plătește!

Beligerant

    — Tobias, trăiești în frici, frica de furtuni, frica de boli, frica de necunoscut.

    — Cred că mi s a mai spus asta.

    — Dar nu ți am spus o eu.

    Amber își intinse crema pe corp, mangaindu si membrele si masandu le cat il privea cu coada ochilor pe Tobias. Barbatul se schimba de costum.

     — Mereu am trăit în frici, Amice.

     — Da? Și care e cea mai mare frică a ta?

     — Frica de a mai pierde pe cineva, iar tu, dragă Felice, ești în capul listei de frici.

     Chicotind vag, se strecură în spatele ei și îi strânse corpul în brațe pe la spate sărutându i gâtul.

      — În secunda asta, am o dorința să te bat și să te arunc pe geam, Nowa.

      — Merit, dă i drumul.

     — Ai suficiente cicatrici...

     Șopti vag, doar pentru el, se intoarse cu fata spre dansul sarutandu i buzele. Mai apoi, il lovi peste obraz si il stranse in brate. Nowa ramase perplex nestiind cum ar trebui sa reactioneze, insa o stranse in brate.

      — Meritai.

      — Ai dreptate, chiar meritam.

      — Tobias?

      Blondul o ridică în brațe așezând o în pat strând o la piept, apoi o saruta de cateva ori pe gât și obraz. Inima roșcatei se strânse gemând încet, insă îl impinse ridicandu se in sezut pentru al privi in irisii turcuaz.

      — Nu, sunt supărată pe tine. Ai uitat?

      — De fapt, speram să te fac să uiți... Șopti trecandu si mana stanga prin spatele capului.

      — De ce nu mi ai spus de Teresa?

     — Ah, asta era.

     Tobias îngână ceva fără implicare si se stranse in pătură cu ochii închiși.

      — Mi ai promis că nu mă mai minți!

      — Nu te mint, doar... ți am ascuns exista ei. M am mințit pe mine că nu a existat vreodată... îmi amijtea de tine, mult... îți duceam dorul. Thomson mi a interzis să te mai văd atunci, probabil si acum, însă in acte el nu mai există. E viu, undeva prin Hawaii, dar nu mai are aceeasi influenta... Nu vreau sa te mai parasesc, Amber.

     — Spune mi despre ea.

     Roscara il privi critic, nu ii putea vedea lacrimile ce ii curgeau pe obraji, Tobias era intors cu spatele la ea.

      — Am furat, am ucis impreuna cu dansa, am stat in varful Turnului Eiffel, in Franta si am vazut rasaritul. Ne am pansat rani si, ei bine, am trait multe. Dar la fel ca in cazul tau, Thomson a intervenit. Mi a zis ca dacă voi sefui o bancă din Franța ma va lasa sa traiesc in pace. Am plecat cand ea era insarcinata si nu m am mai intors. Daca stiam ca e insarcinata nu mai plecam si l infruntam direct. Sunt ipocrit, nu? "Dacă stiam ca e insarcinata" suna de parca nu tineam la ea in sine... Iarta ma Amber, stiu ca iti cer prea mult..

      — Ce ai facut in Franta? Intrebă degajată.

      — Am fost arestat. Am fost scos si trimit sa fac un asasinat in Capul Verde. Am fost arestat si acolo, ingropat de viu, aproape spânzurat.. M a scos de acolo Jackson Lee cu conditia sa ma casatoresc cu sora lui si copii mei cu ea sa ii revina lui. Nu o sa o dau pe Mira niciodata lui, Mira nu merita sa creasca acolo... Uh, de cand nu am mai petrecut timp cu fiica mea? De mult timp... Unde eram? A da, in Japonia am pus un ambasador al mafiei in Irak la zid, mi a zis ca Teresa s a casatorit cu altcineva. De aici stii povestea.

      — Tobias?

      — Nu.

      — Uită te la mine.

      — Nu.

      — Te aud cum plângi.

      — Ți se pare.

      Amber urcă peste el ii intoarse capul spre dansa si ii sterse ochii cu podul palmelor, ii saruta fruntea sise lasa sa stea pe dansul strangandu l ij brate.

      — As fi vrut sa stiu toate astea de la inceput. De cand te ai intors.

      — Suntem chit, nici tu nu mi si spus de Rio.

      — Nici voi doi nu mi ati spus ca aveti o relatie si ca sunteti logoditi! Relatiile între personal sunt interzise!

       Bernard le întrerupse liniștea, stătea în tocul uși, în fața lor, sprijinit de perete. Ținea ferm de antebraț o tânără blondă, Mira își ascundea privirea printre plete.

       — La ce să cer socoteala mai întâi, Nowa? Că ai o relație cu Felice, sau că  ți am cules fiica din catacombe în ziua in care Academia cere omagii morților?

      Amber coborâ de pe pieptul blondului analizând directorul cu aceeasi privire critica.

      — Eu pot să plec?

      Directorul ii dadu drumul blondei cu o avertizare, iar el ramase sa ceara socoteala celor doi adulti.

      Mira cand se văzu liberă fugi din încăpere spre camerele studentilor. Nu făcu curba la partea fetelor, ci mergea inainte spre partea baietilor. Avu o tinta simpla, o camera anume.

      Intra ca pe bulevard in camera lui Zec si a lui Lucifer, se aseza in patul de jos si il stranse in brate pe brunetul cu ochii verzi.

      Zec ramase impietrit, perplex in timp ce Lucifer chicoti si inchise usa in urma Mirei.

     — Ce s a intamplat?

     — Tata a cerut o pe Amber Felice in casatorie si mie nu mi a spus nimic.

     — Soarta.

     — Nu ma lua peste picior, Lucifer!

     — Îmi place să fiu beligerant.

     — Suntem de aceeasi parte, ii replica Zec venindu si simtiri si stranse blonda in brate.

      — Exact! Mai rămâne să duc un pui de rață Saminei si le am facut pe toate.

      — Să întreb despre asta?

     — Nu, las o așa, Mira.

     — Bine, hai sa ne intoarcem la criza mea existentială. De ce ar casatori?

      — Pentru ca nu a iubit o niciodata pe mama ta?

      — Știu dar... totuși...

      Incepu sa sopteasca si ascunse capul in pieptul lui Zec cand ramase fara argumente.

       — Ce s a intamplat cu araboaica?

       — Din ce am inteles, era un suflet ratacit adus de Makos intre zidurile Academiei sa i faca viata grea lui Tobias. A disparut dupa ce a tipat la el. A venit Rosa sa o ia si a dus o in Purgatoriu.

       — Ce... informativ.