Iubirea noastră secretă

26. Adevărul iese la suprafață

Zilele treceau și primeam în fiecare zi mesaje și apeluri de la ea, dar nu voiam să le primesc. Simțeam că aveam nevoie de timp pentru mine, pentru a mă gândi și pentru a înțelege mai bine situația. Încerc să mă pun în locul ei, dar în același timp încerc să nu uit că și eu am sentimente și situația asta deja nu mai depinde de mine. Ea trebuia să decidă cum vor fi lucrurile de acum înainte. Ajung acasă după toate acele zile unde am rămas să dorm la sora mea și dau nas în nas cu părinții mei.

- Te-ai gândit să dai și tu pe acasă?
- Mi-ați simțit lipsa?
- Larissa...
- Larissa, ce?
- Unde ai fost în tot acest timp?
- Chiar trebuie să vă dau explicații?
- Locuiești în casa asta. Este normal să ne dai explicații. Și să nu ne spui că ai rămas la vreun iubit de-al tău. Știi foarte bine că trebuie să-l cunoșteam înainte. Nu oricine se poate unii acestei familii.
- Chiar purtăm conversația asta? E tot ce te interesează tată? Ca să vă scap de orice dubiu, nu, nu am rămas la niciun prieten și nu am vreun iubit rătăcit. Vreți să știți de ce? Pentru că nu mă interesează bărbații. Și mai vreți să știți un lucru? Sunt îndrăgostită de o femeie, și știți cine este? Viitoare voastră noră.

Termin eu de spus și îi las cu gura căscată pe amândoi. Ușa se deschide și îi văd pe fratele meu și pe ea intrând în casă. Nu se putea găsi un moment mai bun pentru a da lucrurile pe față. Spun eu toate acestea în gândul meu sarcastică fiind și nu știu cum se va termina toată scena asta.

- Ce ai spus, Larissa? Că ești îndrăgostită de iubita mea?

Întrebarea fratelui meu mă calcă rău pe nervi și simt că nu mai pot ține asta în mine. Fac contact vizual cu ea și parcă o aud cum mă roagă să nu spun nimic.

- Întreab-o pe ea. Îți va da toate răspunsurile de care ai nevoie.

Mă fac dispărută din peisaj, mă îndrept spre camera mea și îmi pun într-o geantă mai multe haine pentru a le lua cu mine. M-am întors acasă doar pentru ele și pentru laptop, de care aveam nevoie neapărat. Altfel, aș mai fi stat departe o perioadă de timp. După Eryx am venit chiar a doua zi după petrecere, dar m-am făcut nevăzută. Nu puteam să plec și să-l las aici să fie al nimănui. Aud discuții în continuare după ce cobor și prefer să ies pe ușa din spate. Chiar nu voiam să mai dau ochii cu ei, nu acum după tot ce am spus. Nu mă ascundeam și nici nu-i evitam, dar au nevoie de timp pentru a procesa informația.

Îmi arunc geanta pe bancheta din spate, pun laptopul pe scaun cu grijă și urc în mașină. Pornesc și pun imediat frână când îl văd pe fratele meu punând ambele mâini pe capotă.

- Coboară jos, acum.
- Ești nebun? Puteam să dau peste tine.
- E adevărat ce-ai spus acolo înăuntru?
- Dacă te aștepți să neg, te înșeli. Nu o voi face. O iubesc.
- De când? De când te ții după fundul ei?
- Asta ți-a spus? Că mă țin după fundul ei?
- Contează mai puțin ce mi-a spus ea. Acum răspunde-mi, de când ai început să o privești diferit?
- Din prima zi în care a venit în casa asta, de dinainte ca tu să o curtezi, de dinainte ca tu să simți ceva pentru ea.
- Și în tot acest timp nu ai spus nimic. De ce?
- Pentru că nu am vrut să-ți fac rău. Pentru că mi-a păsat mai mult de fericirea ta decât de mine. Pentru că am crezut că eu sunt problema. Dar știi ce mi-am dat seama? Că tu erai problema, că tu erai obstacolul dintre noi. Și mi-a ajuns, m-am săturat să țin ascuns ceea ce simt.
- Ai noroc că ești sora mea că altfel...
- Că altfel ce? Ai fi dat în mine? Mare bărbat te crezi, dar nu ai știut să o tratezi așa cum merită. Crezi că dacă-ți va da un copil lucrurile se vor schimba? Lasă-mă să-ți spun că te înșeli. Lucrurile niciodată nu vor fi la fel ca înainte. Vrei să știi de ce? Pentru că alături de mine ea a găsit ce nu a găsit la tine și niciodată nu va găsi.

Observ că am spus toate astea cu voce tare și văd că am avut spectatori în tot acest timp. Cât și părinții mei cât și ea ne priveau de la distanță, la doar câțiva metri de noi, dar suficient cât să se audă discuția pe care am avut-o cu el. Urc în mașină și plec din peisaj. Nu voiam să particip la încă o discuție. Asta mi-a fost de ajuns.

Ajung la casa surorii mele și îi povestesc tot momentul de mai devreme. Telefonul meu suna și suna până ce la un moment dat am decis să-l închid. Am dat destule explicații pe ziua de azi.

- Deci i-ai închis gura tatei.
- E puțin spun. A rămas stană de piatră.
- Aș fi plătit să-i văd reacția. Două fiice a avut și ambele l-au făcut de râs, după spusele lui. Ar fi fost frumos un așa spectacol la petrecere atunci. Ar fi fost plin ziarul.
- Văd că îți dorești puțin să-l vezi în centrul atenției.
- Bineînțeles. Este tatăl meu, nu ar trebui. Dar am trecut prin multe din cauza lui și merită puțin să vadă cum se simte.
- Să știi că nu zici rău.

Râdem amândouă și ne facem de treabă prin casă. Era ziua de curățenie și m-am oferit să o ajut. Soneria se aude și merg să deschid ușa. Mă blochez puțin când văd cine se află în partea cealaltă a pragului și oftez încet după care scot un mic zâmbet. Îmi era așa dor de ea.

- Nu mai poți fugi de mine.
- Cum m-ai găsit?
- Până acum nu mi-am dat seama. Dar după ce te-am văzut azi cumva mi-a picat fisa. Și am venit aici, după toată scena pe care ai făcut-o acolo. Trebuie să vorbim.
- Bine, dar nu aici. Nu cred că este locul potrivit.

Îmi iau cheile și ieșim afară. Nu știam unde era mai potrivit să vorbim, așa că ajungem să mergem într-un parc ce era în zonă și aproape de casă.