Iubirea noastră secretă

24. Un sărut în fiecare seară

Așa cum am zis ieri, conversația cu sora mea avea să aibe loc chiar ziua următoare. Și așa mă aflam eu ieșind din lift mergând spre ușa apartamentului său. Sun la sonerie și aștept să mi se deschidă ușa. Imediat ce mă fac comodă simt ochii surorii mele care mă studiau din cap până în picioare. Mă bucur că era singură. Nu aș fi rezistat să mă privească încă o pereche de ochi.

- Poți începe. Dacă nu pot pune eu întrebările.
- Nu e mult de povestit. Pur și simplu m-am îndrăgostit.
- De ea? Dintre toate persoanele din lume fix de ea a trebuit să se întâmple?
- Nu este ceva ce am vrut. Eu am pus ochii pe ea prima. Relația cu el a apărut după. Știi cât de greu mi-a fost să-i văd împreună în tot acest timp?
- Nu, nu știu. Pentru că nu ai avut curajul să îmi spui despre toată situația asta.
- Pentru că nu știam cum vei reacționa.
- Sunt sora ta. Te-aș fi ajutat.
- Cum? Mi-ai fi schimbat sentimentele? Știi foarte bine că nu poți face nimic când te îndrăgostești.
- Pot înțelege că te-ai îndrăgostit de ea. Dar nu înțeleg rolul ei în nebunia asta. Este împreună cu fratele nostru.
- Nu pentru mult timp.
- Ești sigură? Tu știi cât de greu este să te lași descoperită după atâta timp de relație cu cineva, cu un bărbat mai exact? Lumea o să creadă că este doar o etapă, că tu ești o etapă.
- Știu că simte ceva pentru mine
Văd asta.
- Și eu am văzut asta ieri. Se observă, dar asta nu înseamnă că totul va fi roz. Când va trebui să dea ochii cu toți este cu totul altă poveste.
- De ce vrei să-mi distrugi visele?
- Sunt realistă. Nu vreau să suferi.
- Nu o voi face. Suntem împreună în asta.
- Nu e chiar așa. Ea va trebui să înfrunte greul. Tu vei fi acolo în peisaj, dar ea va simți presiunea pe umeri. La tine este ușor. Nu ai avut relație, nu vei fi o surpriză pentru ei. La ea este diferit. Eu îmi doresc să ieșiți bine din situația asta, amândouă. Am văzut conexiunea dintre voi și oricine ar putea să o invidieze. Sper doar ca gurile rele și oamenii să nu distrugă ce voi încercați să construiți.
- Nu ne vom lăsa așa ușor.
- Sper din tot sufletul să fie așa. Acum spune-mi, cum te simți?
- Nu cred că am cuvintele potrivite. De fapt, nu cred că există cuvinte pentru a descrie ce simt. Mă are la picioarele ei. Este incredibilă, și o companie minunată, și mă lasă fără cuvinte de fiecare dată când îmi zâmbește. Mă pierd în ochii ei dacă facem contact vizual.
- Te-a prins rău în vrajă se pare.
- Sunt capabilă de orice pentru a ține ce avem în picioare. Nu mă interesează că trebuie să-i înfrunt pe ai mei. Am suferit prea mult. A venit timpul să fiu și eu fericită.
- Și sunt aici să te susțin. Adică să vă susțin, pe amândouă. De fapt, vă aștept mâine aici la cină. Sunt tare curioasă să o cunosc mai mult pe fata care mi-a dat sora peste cap.
- Vom fi aici.

Ziua următoare venise și luasem cina împreună cu sora mea și iubita sa. A fost o seară frumoasă, liniștită și chiar cu multe râsete. Vreau să cred că este prima din multe altele de-acum înainte. Ne luăm rămas bun și îmi conduc fata acasă. Încă nu știam ce suntem. Iubită nu cred, pentru că era deja într-o relație formală ca să spun așa. Amantă? Un cuvânt prea mare pe care nu voiam să i-l pun ei, nu-l merita. Eram ceva frumos și vreau să mă rezum la asta. Îmi iau rămas bun și plec fericită spre casă.

Următoarele trei săptămâni au fost de neuitat. În fiecare seară mergeam să-i dau sărutul de noapte bună. Cred că făcusem un obicei din asta, o regulă aș spune eu. Și avea dreptate atunci când mi-a spus că poate dormi mai liniștită cu un sărut de-al meu. Același lucru mi se întâmpla și mie. Nu știu dacă era sărutul pe cât era bucuria pe care o simțeam când ajungeam și plecam de acolo știind că prin acel sărut se va gândi la mine până va adormi.

Mă trezesc de dimineață și mă uit să văd cât este ora. În același timp observ că mai este puțin până la ziua ei, doar câteva zile. Intru la mesaje și îi scriu așa cum fac de fiecare dată când mă trezesc. Mă ridic din pat și încep să fac tot ce aveam în program. Din nou mă uit la ceas și văd că este trecut de ora prânzului, iar ea încă nu mi-a răspuns la mesaj. O sun, dar tot la fel, nu-mi răspunde. E puțin ciudat având în vedere că este prima dată când se întâmplă. Ceva era la mijloc, pot simți asta. Încerc să-mi ocup timpul cu mai multe lucruri ca să nu mă gândesc și se face ora când trebuia să merg să o văd. Pornesc spre casa ei și staționez în fața porții. Într-un final răspunde la mesaj și o văd venind spre mașină. După expresia feței sale îmi dau seama că ceva se întâmplă și trebuia să aflu ce este.

- Nu mi-ai răspuns dimineață.
- Am fost puțin ocupată.
- Nu știi să minți.
- Am doar niște probleme.
- Nu vrei să-mi povestești?
- Vreau să le rezolv singură.
- Știi foarte bine că nu voi insista. Dar nu-mi place să știu că ai ceva și că nu vrei să-mi spui.
- Am nevoie de câteva zile să mă gândesc.
- Să-mi fac griji oare?
- O să le rezolv. Nu am nimic cu tine, dacă la asta te gândești. Este ceva ce trebuie să rezolv eu singură.
- Bine. Dar să știi că sunt aici la orice oră și pentru absolut orice dacă ai nevoie de mine, da?
- Bine.

Îmi plasează un sărut pe buze și coboară jos din mașină. Nu știam ce are mai exact, dar știam că nu-i face bine. O vedeam tristă și foarte gânditoare iar acest lucru nu îmi plăcea absolut deloc. Sper doar să își revină cât mai repede și să fie din nou aceeași persoană veselă dintotdeauna.