Iubirea noastră secretă

17. O noapte de neuitat

Ziua a trecut mai repede decât mă așteptam. Aș fi vrut să avem mai mult timp pentru noi. Problema cu șopârla încă nu am rezolvat-o. Ne-am gândit că este o bună scuză pentru a dormi în aceeași cameră. Am terminat de luat cina după care am ieșit să ne plimbăm puțin sub lumina lunii. Să o țin de mână este unul dintre cele mai frumoase sentimente pe care am reușit să le trăiesc.

- La ce te gândești?

Îmi spune mie atunci când mă vede puțin gânditoare. Până mai devreme am tot vorbit și dintr-o dată s-a lăsat liniștea între noi.

- La ce se va întâmpla după. Știu că nu ar trebui, dar este inevitabil.
- Și eu fac tot ce pot să nu mă gândesc. Nu vreau să ne strice momentul. Vreau doar să ne bucurăm de ce avem.
- Și ce avem mai exact?
- Bănuiesc că trebuie să aflăm.

Lumina lunii se reflectă pe chipul său, iar cuvintele de mai devreme reușesc să prindă o culoare diferită. Simte ceva pentru mine și vrea să afle ce este. Voi face tot ce îmi stă în putință ca ea să se îndrăgostească de mine. Faptul că simte ceva pentru mine mi-a dat un motiv pentru care să lupt și să nu renunț.

- E târziu. Ar trebui să mergem în casă.
- Du-te înainte. Vreau să văd pe unde este pierdut Eryx.
- Bine. Te aștept acolo.

Îmi strig băiatul și imediat apare. Avea chef de joacă după felul în care se dădea pe lângă mine. Merg în bucătărie și îi pun câteva cereale, apă proaspătă și îl mângâi puțin. Cu ea aici nu i-am oferit atenția cuvenită. Dar nici nu se poate plânge. Mereu a fost într-o joacă continuă. Merg în cameră și o găsesc pe ea recent ieșită din baie. Folosise gelul meu de duș și încep să cred că pe pielea ei se simte complet diferit. Până și hainele mele îi stăteau mai bine decât îmi stăteau mie.

- Am ceva pe față?
- Nu, ești perfectă.
- Mă întreb, aveai aceeași privire și când mă priveai de la distanță?
- Când eram singură cel mai probabil. Când eram însoțită am încercat să o ascund. Deși nu mereu mi-a ieșit.
- Cine te-a prins?
- Un băiat la petrecerea verișoarei tale. A trezit o nesiguranță mai mare în mine după ce îmi spusese.
- Și ce îți spusese?
- Că furi privirea multor persoane. După m-am uitat în jur și avea dreptate. Toți te priveau și am realizat că mulți te vor. Concurența era așa mare încât am pierdut orice speranță cu tine. Nu puteam concura cu atâta lume.
- Păi nu trebuie să o faci. Lumea poate să aștepte cât vrea. Tu mă interesezi în acest moment. Acum fă și tu un duș să te relaxezi puțin și eu te aștept aici.

Plasează un mic sărut pe buzele mele și mă bagă din nou în acea transă din care îmi ia puțin să mă trezesc. Intru la baie și las apa să curgă pe corpul meu. În câteva minute sunt gata și o găsesc pe ea întinsă în pat. Facem contact vizual și bate cu palma lângă ea să mă alătur și eu ei. Nu stau pe gânduri și închid becul la baie. Mă pun lângă ea și mi se face pielea de găină când îi simt picioarele reci lângă ale mele.

- Așa o să le ai de fiecare dată?
- Ar fi un motiv foarte bun să stau lângă tine.
- Tu nu ai nevoie de motive pentru a sta lângă mine.

Zâmbim amândouă și sărutul este întrerupt de un telefon care suna, un telefon care nu era al meu. Nu era nevoie să întreb cine era pentru că știu foarte bine cine.

- Ar trebui să-i răspunzi.
- Îl sun mâine.
- O să-și facă griji. Nu vreau să mă trezesc cu el aici.

Se ridică din pat și iese din cameră pentru a vorbi cu el. Cât de naivă pot fi încât să nu-mi dau seama că asta nu va duce nicăieri? Ea este în continuare iubita fratelui meu și eu sunt doar o experiență pentru ea, poate una trecătoare. Nu vreau să fiu a doua opțiune. Nu pot fi a doua opțiune. O iubesc, dar în același timp știu foarte bine că iubirea asta mă poate termina definitiv.

Se întoarce în cameră și schițează un mic zâmbet, dar unul trist, ca și expresia feței mele. Vine lângă mine și încearcă să se apropie, dar reușesc să pun o distanță între noi două.

- Larissa.....
- Nu vreau să fac parte din jocul ăsta. Noi stăm aici bine mersi și el este acolo. Oricât de mult țin la tine, nu pot să-i fac asta fratelui meu.
- Relația mea cu el nu este în cel mai bun moment al său.
- Și de asta ești aici cu mine? Vrei să afli dacă are rost să o repari?
- Dimpotrivă, fiind aici cu tine ceva îmi spune că nu vreau să repar nimic.
- Ce faci?

O întreb atunci când dintr-un moment în altul ajunge în poalele mele. Eram surprinsă de gestul ei, dar mai ales de felul în care bătăile inimii mele au început să se dubleze așa de repede. Simțeam căldura în tot corpul meu, cum n senzații începeau să-mi străbată prin interior.

- Nu voi lăsa ca nimeni și nimic să ne distrugă acest moment. Amândouă simțim ceva și este păcat să lăsăm asta să plece doar de teama a ceea ce va urma. Suntem singure aici și nu vom avea o ocazie mai bună să fim împreună. Acum dacă tu vrei să opresc asta, o fac. Dar nu vei putea opri ceea ce mă faci să simt.

Cuvintele sale erau medicament pentru mine în acest moment. Siguranța sa și sclipirea din ochii săi au pus punct la orice îndoială care a apărut mai devreme. Avea dreptate. Eram doar noi două aici și nu vom găsi o oportunitate mai bună decât asta.

Îmi lipesc buzele de alea sale și formez un sărut brutal și pasional, un sărut care mă ducea la imposibilitatea de a mai opri ceea ce tocmai am început. Scap de tricoul său și imediat scap și de al meu. Simțeam cum mâinile sale se bucurau de spatele meu iar eu căutam drum spre coapsele sale. Simțeam dorința din ea, așa cum cu siguranță o simțea și ea pe a mea. Mă pierd în aroma ei și în tot ceea ce ea reprezintă. O să păstrez această noapte ca fiind cea mai frumoasă amintire trăită vreodată.