Iubirea noastră secretă

16. Nu este un vis

Dacă mi-ar fi spus cineva când am venit aici că voi trăi toate aceste momente și senzații, nu aș fi crezut. Dar aici sunt, cu ea lângă mine bucurându-mă de prezența sa în timp ce pregăteam ceva pentru micul dejun. Nu spuneam nimic, însă privirile noastre spuneau tot pentru noi. Zâmbete schimbate între noi, priviri misterioase și o energie cum niciodată nu am mai simțit se aflau în această încăpere. Poziționează o căpșună între buzele sale și vine spre mine cu intenția de a-mi fura încă un sărut. Accept provocarea și amândouă zâmbim, iar eu continui să tai roșiile pentru salată.

- Cred că ar trebui să vorbim.

Îi spun eu lăsând cuțitul deoparte. Oricât de mult aș vrea să mă bucur de moment, ceva nu mă lasă. Să fie conștiința? Nu ar trebui să mă simt vinovată. Până la urmă fac ceea ce mă face fericită. Asta dacă nu cumva este încă un vis din care urmează să mă trezesc.

- Cred că ai multe întrebări.
- Este puțin spus. Dar mi se pare așa ireal, încât am impresia că în orice moment o să mă trezesc.

Scoate un mic zâmbet și din nou se apropie de mine. Plasează un mic sărut pe fruntea mea după care mă strânge în brațe. O cuprind cu mâinile mele și o strâng suficient de tare încât să realizez că nu este un vis.

- Nu este un vis. Și da, chiar trebuie să vorbim. Dar după ce mâncăm, că îmi este o foame. Deci lasă vorba și continuă să tai acolo. Eu o să pregătesc masa.

Încep să râd și îmi continui treaba. Luăm micul dejun și punem toate lucrurile la locul lor. Cât ea a spălat vasele, eu am ales să fac un suc de portocale proaspăt, pe care l-am turnat în două pahare, iar pe restul l-am pus la frigider. Am ales să ne așezăm pe o bancă din grădină pentru a putea vorbi liniștite. Cred că aveam foarte multe să ne povestim.

- Cine începe?
- Piatră, hârtie, foarfecă?

Spun eu și scoate un mic zâmbet. Nu știu care din noi trebuia să vorbească mai întâi. Sunt sigură pe sentimentele mele prin simplul fapt că nu m-am îndrăgostit de ea acum. S-a întâmplat acum mult timp, lucru care nu știu dacă se aplică și în cazul său.

- Încep eu.

Spune ea și rămân puțin surprinsă. Pentru un moment am crezut că mă va lăsa pe mine să iau inițiativa, dar cum ea a făcut primul pas, bănuiesc că a vrut să o facă până la final.

- Totul a început cu o cinci săptămâni în urmă, la petrecerea dată de fratele tău la piscină. Voi fi sinceră cu tine. Până atunci am crezut că ești o persoană normală și atât. Faptul că nu ieșeai în evidență nu îmi atrăgea deloc atenția.
- Ce s-a schimbat?
- Te-am văzut. Asta s-a întâmplat. În toată agitația de acolo știu că Eryx s-a speriat și a căzut în piscină. Ai venit și erai foarte agitată. Felul în care ai reacționat și reproșurile aduse fratelui tău au fost uimitoare. Și nu este cuvântul potrivit, dar m-ai lăsat fără cuvinte. Și mi-am spus, o văd atât de des, dar nu o cunosc absolut deloc. Cum se poate așa ceva? Atunci știu că ai plecat și nu mi-am putut lua gândul de la tine. Acel caracter puternic, acea personalitate impunătoare, acea siguranță pe tine când ai venit și i-ai reproșat totul de față cu toți mă făceau să vreau să te cunosc. După a urmat modul în care l-ai tratat pe Eryx, acele cuvinte spuse, am văzut că acea persoană puternică este sensibilă atunci când ceva i se întâmplă cățelului său. Am văzut în tine o lumină pură. Un om se judecă după cum tratează animalele. Până atunci nu am văzut pe nimeni să o facă ca și tine. Iar de atunci am început să te caut cu privirea de fiecare dată când aveam ocazia. Curios era că atunci când eu apărea, tu dispăreai. Și după mai multe încercări am văzut că asta făceai, încercai să mă eviți. Niciodată nu am știut de ce. Pe plajă am descoperit persoana plină de viață care trăiește în tine. Furtuna mi-a fost complice la primul nostru sărut. Am ezitat la început. Nu știam dacă este bine să mă apropii de tine. Dar nu regret absolut deloc cele întâmplate. Te plac, Larissa. Simt o atracție cum nu am mai simțit pentru nimeni. Mă trec fiorii când te am aproape. Trebuie să aflu de ce provoci toate astea în interiorul meu.

O priveam în ochi și încă așteptam ca cineva să mă ciupească și să mă trezească din acest vis. Ea chiar m-a observat. Și nu doar atât, se simțea atrasă de mine. Am așteptat acest moment încă de când am cunoscut-o și acum chiar se întâmplă.

- De ce te-ai întristat?

Mă întreabă pe mine atunci când vede că expresia feței mele nu mai emană aceeași bucurie. Și da, chiar eram tristă. Ea trăiește acest moment pentru că este recent. În schimb, eu a trebuit să îndur atât de multe până a ajunge în acest punct. Îmi mângâie ușor obrazul așteptând răspunsul meu și simt cum mă topesc în urma atingerii sale.

- Aș vrea să pot spune același lucru. Dar nu pot.
- Ce vrei să spui?
- Pentru tine totul este nou, se întâmplă acum. Eu te- am observat înainte să devii iubita fratelui meu. Te-am plăcut din prima clipă, până s-a transformat într-o iubire care a ajuns să doară cum nu-ți imaginezi.
- De asta puneai distanță între noi.
- Nu voiam să vă văd împreună. Pentru mine erai o iubire imposibilă. Niciodată nu m-ai observat. Și acum că se întâmplă încă aștept ca cineva să apară și să-mi spună că este o farsă.
- Nu este o farsă. Și îmi pare rău că nu te-am observat mai devreme.

Simt mângâierea sa pe obrazul meu ca o alinare pe suflet. Eram puțin neliniștită în aceste momente. Simțeam multe lucruri cărora nu le puteam da un nume. Dar mă liniștea privirea din ochii săi, pentru că era sinceră.

- Promite-mi că niciodată nu mă vei răni. Nu aș putea trăi cu greutatea asta pe suflet.
- Îți promit.