Iubirea noastră secretă

7. Nu rămâi?

Ajungem în fața casei sale și o însoțesc până la ușă. Nu voiam să o las singură să urce scările. Văd cum se dezechilibrează și o prind cu mâinile mele. Cred că era prima dată când o aveam atât de aproape.

- Ești bine?
- Mă simt amețită. Se cam învârte totul cu mine.
- Vrei să te ajut?
- Chiar te rog.

Intrăm în casă și mergem spre camera sa. Între timp aflu că părinții săi sunt în vizită la niște prieteni și că este singură acasă. Deci nu trebuie să-mi fac griji pentru zgomot. Nu am avut ocazia să vin prea des pe aici. Cred că au fost undeva la 2-3 ori când a trebuit să luăm masa împreună între familii. Desigur, au fost mai multe. Eu sunt cea care nu a vrut să meargă. Era pentru prima dată când îi văd și camera. Totul era ordonat, pus la locul său și observ câteva jucării de pluș. Mă identific puțin deoarece sunt moartă după ele. O ajut să se așeze pe pat și o întreb dacă are nevoie de ceva.

- Vrei să-ți aduc puțină apă?
- Poți să aduci o sticlă întreagă. Cred că o să-mi prindă bine.
- Revin imediat.

Cobor repede jos și iau o sticlă de apă din bucătărie. Iau și un pahar și urc înapoi spre camera sa. Mă opresc în pragul ușii atunci când realizez că nu este acolo. Aud zgomote din baie și îmi dau seama după ele că băutura așa cum a intrat, așa iese în acest moment. Bat la ușă când sunetele se opresc și aud apa de la chiuvetă. Deschid ușor ușa și clipesc de trei ori să văd dacă visez sau nu. Obișnuiam să o văd în costum de baie la piscină, dar trebuia să recunosc că în lenjerie intimă arată mult mai bine.

- Data viitoare să nu mă mai lași să beau.

Îmi spune ea mie în timp ce se spală pe față și ia periuța de dinți în mână.

- Ți-am adus apa.
- Vin imediat.

Îmi spune mie și mă retrag înapoi în cameră. Încep să mă uit la poze și observ că are una de când am fost la prima cină în casa asta. Spre mirarea mea eram și eu în ea. După câteva minute iese și ea din baie acoperită de un halat și cu o mână pe frunte.

- Te simți mai bine?
- Acum știu cum se simte o minge când este lovită. De aici deduci tu.
- Trebuie să dormi. O să te simți mai bine.

Îi spun eu și mă apropii de ea. Îi întind sticla de apă și tresar atunci când întinde mână după ea și o atinge pe a mea.

- Eu trebuie să plec.
- Nu rămâi?
- Ești acasă, ești întreagă, cred că pot să plec.
- Măcar rămâi până adorm. Să te asiguri că nu voi mea avea parte de momente cum a fost cel de mai devreme.
- Sigur.

Reușesc să spun și o privesc cum se întinde în pat. Felul în care și-a lăsat halatul să cadă pe lângă trupul său lasă de dorit multe lucruri și încerc să-mi scot orice gând necurat din minte. Ea era o tentație mult prea mare pentru mine și mă întreb ce se va întâmpla când ea se va trezi din toată amețeală asta. Oare își va aduce aminte de momentul nostru de pe plajă? Poate pentru ea nu înseamnă la fel de mult, însă pentru mine a fost un moment unic, singurul unde am fost eu cu adevărat.

Mă așez pe canapea și aștept să adoarmă. Trec câteva minute și simt cum și mie mi se închid ochii. Trebuie să plec acum dacă vreau să nu dorm în aceeași cameră cu ea. Îmi iau geaca și fără să vreau dau de lănțișorul ei care era în unul din buzunare. Nu am găsit momentul potrivit pentru a i-l înapoia, dar cred că îl pot lăsa aici și ea să îl găsească când se trezește. Găsesc pe biroul său câteva foi, așa că mi-a venit ideea de a-i lăsa un mesaj pe care să pun și lănțișorul. Iau un pix și scriu '' Poate nu vreau ca lumea să știe cum sunt eu cu adevărat. ''

O privesc încă o dată înainte să plec și îmi văd de drum. Ajunsă acasă am încercat să nu fac zgomot, dar nu mi-a ieșit așa bine deoarece Eryx a simțit că am ajuns acasă. Îl iau în brațe și urc repede în camera mea pentru a nu-i trezi pe ceilalți. Îmi fac un duș rapid și mă așez în pat. Afară deja începea să se lumineze și în capul meu se difuza în continuare momentul de pe plajă. Am încercat să stau departe de ea și nu am reușit. Acum simt că o iubesc și mai mult. Sunt pierdută.

Mă trezesc undeva după ora prânzului. Simțeam o durere de cap, dar era suportabilă. Cu siguranță este de la orele puține dormite și de la noaptea albă pe care am avut-o. Am încercat să mă ridic din pat, dar cu o așa durere am zis să mai dorm puțin că poate îmi trece. Și de la acel puțin am ajuns să dorm până s-a întunecat. Îmi măresc ochii când văd cât este ceasul și mă dau jos din pat. Iau un halat pe mine și cobor jos spre bucătărie. Simțeam nevoia să mănânc ceva.

Coborând scările încep să aud niște voci, de parcă cineva s-ar certa. Mă îndrept spre ușa ce dă spre grădină și acolo erau ei care se certau. După noaptea de aseară nu mă așteptam să vină azi pe aici. Fratele meu luase poziția de drept, iar pe ea o văd reproșându-i multe lucruri. Oare ce s-a întâmplat de s-a ajuns la o așa ceartă? Este prima dată când îi văd într-o așa postură. Decid să îi las să se certe în liniște și îmi continui drumul spre bucătărie. Iau câte ceva din frigider și le pun pe farfurie. Îmi pun un pahar de suc și mă întorc înapoi în camera mea. Rămân blocată după ce urc scările atunci când o văd pe ea așteptând pe coridor chiar lângă ușa camerei mele. Înghit în sec și îmi fac curaj să merg spre camera mea.