Iubirea noastră secretă

11. Ai rămas doar cu mine

Au trecut câteva zile de când eu și ea nu am mai schimbat o vorbă. Am fost foarte distante și cred că așa este cel mai bine pentru amândouă. Trebuie să recunosc, îmi este dor să o am aproape, să vorbesc cu ea, să-i simt parfumul. Dar în același timp sunt și realistă și știu că tot acel moment a fost ca un vis care a dispărut odată ce m-am trezit.

Vorbiserăm cu părinții mei să-mi petrec câteva zile la casa pe care o avem la țară și la prânz urma să plec acolo. Mi-am pregătit câteva haine și am ales și câteva cărți pe care să le iau cu mine. Îmi duc bagajul la mașină și mă întorc înapoi în casă. Iau câteva din jucăriile lui Eryx și două boluri pe care le aveam de rezervă în caz de urma să mergem în vacanță. Iau una din lese și le pun pe toate într-un rucsac. Pe drum reușesc să mă opresc la un magazin pentru a cumpăra tot ce am nevoie, fie mâncare, băutură sau lucruri de igienă. Și bineînțeles, mâncare pentru copilul meu care mă aștepta cu nerăbdare în mașină.

Ajungem la destinație și cred că au trecut vreo doi ani de când nu am mai dat pe aici. Totul era neschimbat și toate momentele copilăriei mele petrecute aici își fac apariția. Părinții mei au lăsat casa în grija unor oameni care m-au văzut crescând de mică. Este vorba despre o familie, unde soțul, tată și în ziua de azi bunic, s-a ocupat de toate treburile curții și ale grădinii. Cobor jos din mașină și îi deschid portiera și lui Eryx, care sare imediat și își face turele de alergat cercetând noul teritoriu. Bărbatul de care vorbeam mai devreme își face și el prezența și îl iau în brațe având în vedere că au trecut doi ani de la ultima întâlnire.

- Părinții tăi m-au anunțat că vei veni.
- Și eu care voiam să vă fac o surpriză.
- Ai făcut-o. Ce faci tu? Cum te mai simți?
- Sincer, am vrut să scap puțin de realitatea mea. Mă ajuți cu bagajele?
- Sigur că da.

Ne îndreptăm spre casă, respectiv camera mea și profit de micul drum pentru a-l întreba de copii, soție și de nepoți. M-am bucurat să știu că toți sunt bine și că soția sa va veni și ea mai târziu. Casa lor este undeva la 15 minute distanță, deci nu stau foarte departe. Îmi las lucrurile în cameră și ies înapoi pentru a vedea unde umblă nebunul meu de cățel. Trebuie să stau cu ochii pe el dacă nu vreau să-l pierd.

- Eu am câteva treburi de rezolvat la primărie. Camera fratelui tău este și ea gata. Dacă mai este nevoie de ceva, va veni soția mea și o să-i spuneți ei. O să revin mai târziu și eu.
- Stai puțin. Ai spus camera fratelui meu?
- Da.
- De ce ai adus vorba de ea?
- Păi și el trebuie să ajungă.
- Cred că te înșeli. Eu sunt cea care a venit să stea aici câteva zile.
- Nu, nu cred că mă înșel. Părinții tăi mi-au spus că va veni și el cu iubita sa.
- Poftim?

Aveam ochii cât cepele de mari. Nu-mi venea să cred ce aud. Plec din oraș să scap de ei, și ei vin după mine. Nu puteam să accept asta. Vreau să stau departe de ea, nu să o am și mai aproape. Măcar acolo casa este mare, nu trebuie să ne întâlnim. Dar aici este mică și pot oricând să mă întâlnesc cu ei.

- Se pare că au ajuns.

Îmi spune el și aud un motor de mașină ce se apropie de noi. Închid ochii din instinct și mă întorc. Văd mașina, dar nu rămân să îi întâmpin. Îmi continui drumul și plec în căutarea lui Eryx. Chiar nu voiam să-i văd. Fac ocolul casei de câteva ori ca să văd unde se află mișcare și unde nu. Voiam câteva zile pentru mine, dar se pare că planurile mele au fost distruse. Trebuie să intru în casă să-mi iau lucrurile și să plec. Nu voiam să împart același acoperiș cu ei. Acasă camera lui este departe de a mea. Nu pot să îi aud cum se bucură de relația lor. Aici pereții sunt subțiri și chiar nu vreau să aud cât de romantic este fratele meu cu ea. Chiar nu aș rezista.

Aud câteva voci și mă ascund după un copac. Îi văd pe cei doi îndreptându-se spre mașină și îl văd pe fratele meu cum urcă în ea și pleacă. Este puțin ciudat. Acum două ore au ajuns. Unde pleacă acum? De ce ea a rămas și nu s-a dus cu el? Erau două întrebări la care nu voi primi un răspuns dacă stau ascunsă după acest copac. Ea intră înapoi în casă, iar eu merg în urma sa, dar păstrez o distanță în așa fel încât să nu mă observe. Trebuia să ajung în camera mea într-un fel sau altul. Mă simțeam ca un detectiv pe urma infractorului. Simțeam că sunt într-o misiune secretă, când eu de fapt mă ascundeam de persoana pe care o iubesc cel mai mult pe lumea asta.

Intru în casă și o pierd din vizor. Aud o ușă și știu că a intrat în camera care era a fratelui meu. Dau o fugă la bucătărie să-mi iau un pahar cu apă și merg spre camera mea. Mă sperii când dau nas în nas cu ea și scap paharul din mână. Norocul meu a fost că nu s-a spart pentru că nu voiam să strâng cioburi acum.

- Ești ok?

Mă întreabă atunci când vede că mă aplec să iau paharul de jos. Mă ridic ușor și fac contact vizual cu ea.

- Da, sunt bine.
- Scuze că te-am speriat.
- Este în regulă. Ce cauți aici? Mai bine spus, ce căutați voi aici?
- Nu-ți place să ai companie?
- Sincer, aș fi preferat să fiu singură.
- Îmi pare rău pentru tine. O să mă ai pe cap câteva zile.
- O să vă am. Mai este și fratele meu.
- S-a întors în oraș. Ai rămas doar cu mine.