Iubirea noastră secretă

3. Pot să mă așez?

Cina cu sora mea a fost una liniștită. Încă nu mi-am făcut curaj să îi spun ce simt, așa că i-am dat ei ocazia de a vorbi și de a mă pune la curent cu tot ce se întâmplă. Uneori îmi lipsește aici în casă. Îmi era foarte ușor să merg la ea în cameră atunci când simțeam nevoia să vorbesc cu cineva. Acum lucrurile stau diferit. Părinții mei nu o mai sprijină financiar încă de când a plecat. Singură a trebuit să tragă de ea pentru a se întreține și pentru a nu-i lipsi nimic. Sora mea este un exemplu de urmat.

Mâine este ziua fratelui meu. Va împlini 23 de ani și cum obișnuiesc părinții mei în fiecare an cu siguranță va avea și o petrecere. Mereu am urât petrecerile. Niciodată nu mi-a plăcut gălăgia sau aglomerația. Cu siguranță voi sta în camera mea făcând orice altceva. De când eram mică am încetat să-mi mai sărbătoresc ziua tot din acest motiv. Părinții preferă petrecerile mari pentru a ieși în evidență, să facă să pară că totul în familia noastră este perfect. Dar nu este așa. Mie nu îmi place minciuna, așa că nu am de ce să o susțin. De asta mă țin cât de departe pot de ochii lumii. Tata este un avocat cunoscut și cum a câștigat multe cazuri importante este uneori urmărit de fotografi. Sora mea i-a călcat pe urme tatălui meu și ce nu știe el este că în curând se vor vedea la tribunal. Sunt curioasă de cum va fi întâlnirea lor. De când a plecat sora mea nu s-au văzut absolut deloc. Acum că vor fi în tabere diferite va fi o presiune mult mai mare în sală. Dar pe altă parte mi-e teamă de ce se va întâmpla când se vor vedea acolo. Cu siguranță voi fi și eu în sală. Nu aș pierde pentru nimic în lume acel moment.

Cobor jos și ies în curte pentru a-l striga pe Eryx. Astăzi era ziua în care trebuia să-i fac baie și el știe acest lucru. De asta nici nu vine atunci când îl chem. Aud o voce, era ea. Dacă ea era aici cu siguranță și Eryx este cu ea. Îl strig în continuare fără să mă apropii și într-un final vine spre mine. Îl iau în brațe și mă îndrept cu el spre baie. Partea amuzantă este că atunci când el face baie și eu fac cu el. Nu îi place apa și jumătate din ea ajunge pe mine. Termin într-un final războiul cu el și îl las din nou liber prin curte să se usuce la razele soarelui. Alerga ca nebunul și cu siguranță ar arunca în aer tot ce îi iese în cale. Încep să râd și urc în camera mea pentru a face o baie și eu.

Venise și ziua fratelui meu. Desigur nu am putut sta în camera mea deoarece părinții au insistat să cobor. De dimineață l-am felicitat pe fratele meu și i-am dat și cadoul pe care l-am cumpărat. Niciodată nu am fost bună la făcut cadouri așa că de data aceasta i-am luat un ceas. Vedeam cum tot vin cât mai multe persoane și începeam să nu mă mai simt în largul meu. Noaptea era una frumoasă și prefer să merg să stau în balansoar și să privesc petrecerea de departe. Desigur iau și un pahar de vin cu mine. Înainte să ies în grădină o văd pe ea. Era într-un colț al salonului cu un pahar de vin în mână dansând cu cineva. Nu am ajuns să recunosc cine era și nici nu am căutat să o fac. Privirea mea era absorbită doar de ea. Era atât de frumoasă. Mereu am apreciat faptul că nu îi place să iasă în evidență, iar acest eveniment mi-a confirmat încă o dată acest lucru. Purta o rochie neagră simplă și era de ajuns ca ea să fie frumoasă. De fapt, ea este mereu frumoasă. Orice și-ar pune îi stă minunat. Zâmbesc încă o dată și ies din casă.

Gândul meu era pierdut pe cerul plin de stele. Mereu m-am întrebat dacă este adevărat ce se spune. Dacă atunci când moare cineva o stea cade de pe cer, dispare, iar atunci când cineva se naște mai apare încă una. Nu știu dacă este adevărat sau nu, dar orice este posibil. Asta ar explica și de ce sunt așa de multe stele pe cer. Eram atât de pierdută în ele, să le citesc, încât nu am realizat că nu mai eram singură.

- Este o seară perfectă pentru a privi stelele, nu-i așa?

Îi aud vocea și rămân pur și simplu pietrificată. Era ea, era glasul său. Îmi mut privirea de la cer și o văd lângă mine. Încă nu știam ce să-i spun. Era ultima persoană la care m-am gândit că ar veni aici lângă mine. Dacă nu era ea, cu siguranță cineva ar fi venit să mă întrebe ce fac aici singură.

- Pot să mă așez?
- Sigur.

Îi spun eu într-un final și simțeam cum bătăile inimii încep să-mi crească. Era pentru prima dată după mult timp când eram atât de apropiate. Liniștea pusese stăpânire peste noi. Niciuna nu spunea absolut nimic. Doar ne uitam la stele. O simt puțin pierdută. Și în salon era puțin gânditoare, așa că îmi fac curaj și încep să vorbesc cu ea.

- Nu ar trebui să fii în sală?
- Ba da, ar trebui. Dar nu vreau. Nu mă simt comod stând acolo. Sunt foarte multe persoane pe care nu le cunosc.
- Credeam că îți plac petrecerile.
- Niciodată nu mi-au plăcut. Merg la ele pentru că sunt nevoită. Cum se întâmplă și acum. Sunt aici doar de dragul fratelui tău. Dar tu? De ce nu ești înăuntru?
- Este prea multă aglomerație. Prefer să stau aici. Cerul mi se pare mult mai interesant.
- Atunci sper că nu te deranjează dacă îți țin companie. Nu vreau să mă întorc acolo.
- Sigur. Poți rămâne cât timp dorești.