Iubirea noastră secretă

23. Totul este frumos când ești aproape

După ce sora mea pleacă cad pe scaun și răsuflu ușurată că nu mi-a pus mai multe întrebări, pentru că sunt sigură că aș fi dat-o în bară.

- Ar trebui să-mi fac griji?
- Tu nu, dar eu da. O să mă omoare.
- De ce crezi asta?
- Pentru că am pus ochii fix pe iubita fratelui meu. Nu pot să cred că am uitat că azi vor fi și ele aici. Sau mă rog, că există posibilitatea să ne vedem. Vin în fiecare joi și iau cina aici. Au făcut cumva o tradiție din asta. Dar mi-a scăpat acest aspect.
- Nu cred că va merge acum cu vorba, deci nu ar trebui să ne îngrijorăm.
- Aici ai dreptate, dar tot trebuie să-i dau explicații.
- Nu e rău să simți. Nu este ceva ce putem controla. Cred că înțelege asta.
- Da, sunt sigură de asta. Dar tot trebuie să vorbesc cu ea. Și la cum o cunosc, mâine o să vrea să mă vadă. Sunt sigură că nu va dormi la noapte.

Încep să râd când mă gândesc la cât de mult o vă frământă gândul și mâncarea noastră sosește. Ne bucurăm de cina noastră și de atmosferă până găsesc momentul potrivit să-i vorbesc. Îmi fac curaj, pentru că discurs înainte nu am vrut să fac, pentru că știu că m-aș fi încurcat, deci vreau ca totul să vină de la sine în acest moment.

- Mai că aș zice că te pregătești să mă ceri în căsătorie.

Râde ea și mă face și pe mine să râd. Nu am ajuns în acel punct, însă este ceva destul de asemănător.

- Departe nu sunt oricum.

Îi cuprind ambele mâini cu ale mele și trag aer în piept înainte de a începe să spun tot ce am pe suflet și tot ce simt în acest moment.

- Acum câteva zile erai un vis de neatins pentru mine, o stea îndepărtată, un punct care se îndepărta cu fiecare pas pe care îl făceam spre el. Astăzi ești aici cu mine, ținându-mă de mână și privindu-mă în ochi așa cum mi-am dorit să mă privești din prima zi în care te-am văzut. Încă nu știu dacă visez, dar chiar și dacă este așa vreau să-mi asum riscul de a trăi toate aceste sentimente și senzații alături de tine. Și din acest motiv vreau să iei această brățară ca simbol al fidelității mele față de tine, ca simbol a tot cea ce simt și a tot ceea ce vreau să trăiesc alături de tine. Care dacă ar fi după mine ar fi viața asta, cea de apoi și toate celelalte vieți care există. Pentru că nu mă văd iubind altă persoană în afară de tine.

Reușesc să-i pun brățara la mână și când ridic privirea spre chipul său observ că avea ochii în lacrimi. Cuvintele mele au reușit să o atingă la suflet. Dar ce spun aici, că și pe mine m-au atins. Nu știam de unde au ieșit. Se pare că nu mă cunosc atât de bine pe cât credeam. Îmi ridic mâna pentru a-i șterge lacrima care s-a prelins pe obrazul său și mă simțeam aiurea că plângea din vina mea, chiar dacă era de bucurie. Sau cel puțin așa sper.

- Nu mai plânge.
- Nu mă pot opri. Nu poți înțelege.
- Poate dacă îmi explici o voi face.
- Plâng pentru că am fost atât de oarbă încât nu am văzut că tu trebuia să fii dintotdeauna. Sunt cele mai frumoase cuvinte pe care mi le-a spus cineva vreodată și simt că nu le merit.
- Bineînțeles că le meriți.
- Nu, chiar nu le merit. Am făcut lucrurile greșit, le fac în continuare. Meriți ceva complet diferit. Nu să fii pusă în situația în care ne aflăm acum.
- Mi-am asumat acest lucru.
- Și eu o să te scot de acolo.
Măcar atât pot face după toate astea.
- Trebuia să fie un moment de bucurie.
- Și este. Să nu te îndoiești de asta. A fost cea mai frumoasă seară din ultimul timp. Excepție făcând cele petrecute cu tine. Toate au fost frumoase. Totul este frumos când ești aproape.

Îi sărut ambele mâini și mă pierd din nou în ochii săi. Spune că e prea mult pentru ea, dar dacă aș avea posibilitatea i-aș oferi mai mult. O înțeleg și pe ea. Se simte aiurea din cauza situației în care ne aflăm. Dar nu sunt genul de persoană care să pună presiune pe cineva. O voi lăsa pe ea să facă pasul spre schimbarea care trebuie să aibe loc. Sunt mai mult decât înțelegătoare și vreau să-i las clar acest lucru. Nu este singură și mereu mă va avea aproape.

Bineînțeles că seara a avut finalul pe care îl merita. Am profitat de faptul că părinții ei nu erau acasă și am inaugurat camera ei ca fiind locul nostru de nebunii. Aș putea să mă obișnuiesc cu stilul ăsta de viață. Am refuzat multe persoane de dragul gândului de a nu o trăda, chiar dacă nu eram nimic pentru ea, însă nu regret acest lucru. Dimpotrivă, mă simt chiar mândră de această realizare. Puteam să spun că am fost, că sunt și voi fi doar a ei. Aș fi vrut să fie la fel și din partea sa, însă mă mulțumesc că acum este a mea și va fi în continuare. Trecutul nu-și mai are cuvântul în acest moment. Nu o să-l aduc în discuție și niciodată nu o voi face. Ce a fost a fost și nu putem schimba cu nimic cele întâmplate. Nu trebuie să rămânem fixați pe cum a fost și ce a făcut o persoană în trecut. Trebuie să ne axăm pe persoana care este azi și ce schimbări pozitive a adus în viața sa. Doar așa putem vedea evoluția sa.

Ațipim pentru vreo trei ore bune și deși îmi doream să rămân până dimineață alături de ea, știam că trebuie să mă întorc acasă. Ar fi dat de bănuit și mașina mea care era parcată în fața casei și chiar nu îmi doream acest lucru. Îmi iau rămas bun de la ea și o las să doarmă în continuare, dar nu înainte de a-i da acel sărut pe care l-am promis că i-l voi da în fiecare seară. Urc în mașină și plec ca fiind cea mai fericită persoană de pe pământ. Avusesem încă o seară pe care nu o voi uita niciodată alături de femeia pe care o iubesc.