"Călăul"

Capitolul 48

                                            " Dezvăluiri & Stări "  

Max povestește:

  Probabil n-am mai intrat în biroul domnului Ian de acum jumătate de an când m-am bătut în fața clubului cu un tip puțin cam cu nasul pe sus. Mi-a interzis să intru în club o lună de zile, deși eu eram propriul lui fiu. A constatat el că asta ar fi o pedeapsă, de parcă nu puteam merge în alte cluburi.

" Am să trec cu vederea ieșirea ta din seara în care ți-am prezentat-o pe Anne și vom vorbi serios, Maximilian, foarte serios! " spune iar eu bufnesc în râs. " Nu mă mai sfida atât! " ridică tonul puțin iar eu mă trântesc pe scaunul lui din piele maro. " Nu mai râde! " ordonă printre dinți dar sincer la ce față are nu mă pot abține.

" Scuzați-mă, domnule Ian! " mimez cu o voce groasă iar el îmi oferă săgeți cu privirea. Mai are puțin și-și rupe părul din cap, întotdeauna mi-a plăcut să-l văd chinuit și nervos și asta pentru că și-o merită.

" Ești revoltat, parcă dinadins o faci. " tata îmi reproșează și realizez că am făcut mare greșeală că am venit aici. Eu întotdeauna fac contra rațiunii, pentru că trebuie să-mi ascult tatăl. Mare greșeală, Max, mare greșeală!

" Uita-ți, domnule Ian Browns. Nu mă aflu aici pentru a vă asculta nemulțumirile față de mine. Sunt prea multe și nu ne-ar ajunge nici o săptămână pentru a vă elibera frustrarea asta acumulată din cauza mea. Fiți fericit cu noua dumneavoastră familie și să nu mă mai căutați pentru un timp. Vreau puțină liniște, la dracu, vreau să-mi văd capul de problemele mele. Nu mai vreau încă trei pe cap. Te transformi în mama!  " mârâi și fac câțiva pași în ieșirea din birou.

  Tot ce-am auzit de când am intrat în biroul acesta nenorocit de 20 de minute au fost reproșuri aduse datorită comportamentului meu și justificări precum că o iubește și vrea să se recăsătorească. El ce crede că am să fac? Am să vin la nunta lui cu flori și am să-l îmbrățișez, am să-l felicit și am să-i spun acelei blonde spălăcite "mamă". Probabil visează prea mult, probabil nu știe ce-a crescut la ușa lui.

" Tu ce probleme ai? " mă întreabă și mă întorc pe călcâie pentru a-i vedea fața de tată îngrijorat. Vă rog, un șervețel, dau în lacrimi la ce moment sensibil tată-fiu avem aici. Momentul a fost întrerupt de venirea acelei doamne blonde al cărei nume nu i l-am reținut, nu că mi-ai păsa și am impresia că destinul îmi pune piedică iar.

" Eu n-am probleme, eu, la dracu, n-am avut niciodată probleme, sunt un copil de 10 ani nenorocit care a crescut în singurătate, cum un om ca el să aibă probleme dacă nu interacționează? " spun ironic iar ochii doamnei sunt ușor speriați. " Doamnă, stați clamă, o să aveți aceeași soartă ca mama, peste ceva timp o să vă treziți înșelată, bine că n-aveți copii cu el, din câte văd eu nu v-ar plăcea pe cineva ca mine. " îi spun și-i zâmbesc inofensiv ca mai apoi să-l aud pe tata cum urlă după mine în timp ce ies din birou. Când ies din birou dau cu ochii de cei doi plozi ca mai apoi să merg în bucătărie să discut cu doamna Mara, asta îmi va prinde sigur bine.

  Îi ignor categoric pe cei doi idioți care mă priveau ca și cum l-au văzut pe Obama călărind un ponei și intru în bucătăria spațioasă. Mirosea mirific, fix mirosul care îmi place. Cel mai probabil îmi face prăjitura preferată, Gold cake. Dumnezeule, miroase atât de bine, îmi era dor de astea, îmi era dor să stau cu doamna Mara, îmi era dor de toate astea.

" Ți-am făcut prăjitura ta preferată și ți-am făcut și-un ceai, asta te va relaxa după lupta crâncenă dusă în zadar cu tatăl tău. " vorbește cu mine în timp ce așează pe masă o farfurie cu o prăjitură și-o cană de ceai. Asta e tot ce voiam, relaxare și mâncare. Îi zâmbesc inofensiv așezându-mă în capătul mesei ca s-o văd cum se așează la rândul ei în dreapta mea cu o altă cană de ceai.