"Călăul"

Epilog

                                                                   " Călăul "

                Am parcat mașina exact pe strada alăturată a locuinței primei mele dragoste de când mă știu, și luând pachetul de pe bancheta din spate, am dechis portiera și am pășit încrezător spre verandă. Am zâmbit în momentul în care mi-am adus aminte clipa în care am venit pentru prima oară aici, mai exact acum 6 ani de zile și așezându-mi sacoul cât mai bine, am apăsat pe sonerie. Cât timp am așteptat tacticos în fața ușii, mintea mi-a zburat la clipa în care acum câțiva ani ea mi-a redeschis ușa și m-a întâmpinat cu acceași iubire călduroasă din totdeauna. Însă era diferită de prima clipă când am cunoscut-o și de când mă atașasem de ea fără prea mare efort. Mi-am trecut degetele prin părul de-un blond murdar și am apăsat din nou soneria, ca de fiecare data mă punea la încercare.

              În cele din urmă am auzit câțiva pași de dincolo de bucata din lemn și mi-am afișat cel mai cuceritor zâmbet din lume. Aveam de gând să o impresionez din nou, cum încercam de fiecare dată de aproape 12 ani de când o cunoșteam. Ușa s-a lărgit considerabil la preț de câteva secunde, afișându-mi-o în față pe cea mai frumoasă femeie, ce ocupa primul loc în inima alături de propria mea mamă. M-a întâmpinat cu aceeași privire călduroasă și amuzată la vederea mea, iar eu plin se sine și măgulit de ochii ei negri, am tras-o într-o îmbrățișare.

" Copleșitor ca întotdeauna! " mi-a vorbit în timp ce brațele mele au fost îndepărtate și permițându-mi să pătrund pe hol, mi-a făcut loc să trec de ea.

" Iar tu, frumoasă și minunată ca întodeauna. " i-am făcut din ochi, iar râsul ei a făcut ecou în întreaga încăpere.

" Iar tu, cel mai probabil ești un norocos, întrucât fratele tău doarme buștean. " am pufnit la auzul cuvântului frate și m-am lăsat condus de ea în sufragerie.

               Eram îndrăgostit până peste cap de femeia din fața mea, ignorând cu desăvârșire faptul că era soția fratelui meu mai mare, mama nepoțelului meu și nora mamei mele. Întru totul, ea reprezenta ceea ce-mi era interzis în viața asta, dar eram prea plin de sine și imatur să nu-mi pierd capul în clipa în care îmi zâmbea ca unui băiețel prostuț și naiv. Era slăbiciunea mea de când aveam 8 ani, de când Maximilian mi-o prezentase în momentul în care am ajuns acasă la el și din următoarea zi pe care ne-o petrecusem toți împreună.

                Fratele meu mai mare era un nemernic norocos, având lângă el o femeie atât de perfectă și frumoasă. Și eram al naibii de gelos pe el, întrucât tot timpul era mândru și plin de sine atunci când se afișa cu ea la diferite evenimente. Toți îi considerau cuplul perfect, el bărbatul matur și responsabil, cu o meserie de invidiat, iar ea o femeie frumoasă și independentă, având împreună un băiețel. Iar eu, eu eram exact ca un ghimpe în coasta fratelui mai mare, unde mergeau ei, mergem și eu, exact ca o a cincea roată la mașină, dar nu aveam nimic de obiectat, îmi făcea plăcere să-mi văd fratele transpirând.

" Și când a venit căpitanul acasă? " am întrebat-o pe Mia atunci când m-am aruncat pe canapeaua confortabilă, nu înainte de a lăsa cadoul pe masa alăturată.

" Aseară. Era destul de obosit. " mi-a răspuns, în timp ce continua să așeze niște haine pe fotoliu alăturat.

" Iar tu l-ai obosit și mai tare?! " am glumit, iar privirea ei aproape m-a pus în genunchi. Am rânjit amabil, simțind cu tot sângele mi s-a urcat în obraji și am evitat să o mai privesc cum o făceam înainte.