Capitolul 8

89.1K 3K 19
                                    

                                              ” Șicanări & Cafele ”


   Maria povestește:

  Deodată mă trezesc deranjată de zgomotul ce se auzea pe înfundate. Mă dau jos din pat și mă plimb euforică prin cameră. De unde vine zgomotul? Ies din dormitor și iau drumul  spre sufragerie. Zgomotul se auzea din ce în ce mai tare dar se pare că nu provenea din locuința mea. Am răsuflat oarecum ușurată. Încă o lovitură se aude și dau să ies pe hol îmbrăcată într-un tricou lung, ce-mi acoperea coapsele și o pereche de colanți. Scot capul pe ușă și-l îndrept spre apartamentul vecin, cel al Emmei. Un tip în bustul gol cu un tricou peste umăr în picioarele goale și cu o pereche de pantaloni de trening negri se tot chinuia să deschidă ușa.

  Chicotesc atunci când realizez că tipul era chiar Max. Tot împingea și înjura pe înfundate. Distras de chicotul meu se întoarce și se holbează la mine pentru câteva secunde.

” Oh, tu erai! ” spune și bufnește ca mai apoi să revină la treaba lui și anume să încerce să deschidă ușa grăbit. Și Dumnezeu, chiar mă iubește! Am râs pe înfundate pentru a nu-l distrage din treaba lui și mă sprijin de ușă.

” Cam neajutorat se pare, nu? ” îl batjocoresc și evit să-l privesc în ochi în momentul în care se întoarce pe călcâie către mine. Mă privește ușor sceptic ca mai apoi să mormăie către mine:
” Maria, închide ușa cu tine pe interior! ” iar eu îmi dau ochii peste cap. ” Pleacă de aici! ” ordonă printre dinți atunci când dau să mă apropii de el și se ferește.

” Dar ușa aia nu se deschide singură. ” Spun și-l împing cu umărul. Nu pot să nu râd de starea în care se află. E așa caraghios și neajutorat, așa cum voiam eu. Roata se întoarce destul de repede.

” Apropo, tu ce cauți aici? ” întreb și mă opresc pentru o secundă. Emma oare nu-i acasă sau e acasă și el ce naiba vrea să facă?

” Nu e treaba ta. ” Spune și se sprijină de perete.

” Bine atunci, ușa asta se va deschide singură.” gesticulez și dau să plec către apartamentul meu. Cei de la etajul 4 avem o anumită ușă care au fost schimbate cât de curând și e mai greu să umbli cu ele până te înveți.

” Oh, Doamne, bine fie. Emma e sus cu Kevin și mă simt în plus și atunci când ei sunt sus, eu de obicei vin aici la ea dar au schimbat nenorocita asta de ușă și nu am habar cum funcționează. Și mie somn de mor încât nici cheia n-o mai văd. ” spune iar eu încep să râd de el.

” Și uite așa se deschide o ușă. ” îi împing puțini apăs butonul din spatele clanței și întorc cheia în același timp. ” Așa se face. ” îi arat din nou și mă simt ca o profesoară când predă o lecție nouă.

” Mda, fie! ” spune și deschide ușa larg. Intră și închide ușa în urmă lăsându-mă singură pe holul spațios. Mulțumesc, nimic? La ce să mă aștept din partea lui? Intru și eu în apartament și întorc cheia în ușă de 2 ori.

A doua di de dimineață, ceasul deja indica ora de plecare. După ce mă îmbrac și-mi iau geanta ies pe ușa apartamentului având un singur loc în cap: Facultatea de Arhitectură. Chicotesc atunci când văd holul gol imaginându-mi încă scena de aseară cu Max. Tipul ăsta este un ciudat. Ușa de la apartamentul Emmei se deschide brusc și Max iese pe ușă chinuindu-se să-și treacă tricoul peste cap.Mă opresc stând dreaptă privindu-l amuzată.

” Tu ai dormit pe hol? ” întreabă și-mi zâmbește triumfător. Probabil a uitat cine i-a deschis ușa aseară, astfel dormea afară cel mai probabil.

” Bună dimineața și ție! ” spun și fac un pas în față. Mă privește ușor debusolat ca mai apoi să-și scoată una din chei de buzunarul drept. A introdus cheia grăbit și a întors-o de câteva ori în ușă.

” Neah, cum zici tu! ” se întoarce când totul părea în ordine și spune ironic la adresa mea. Încerc să ignor ce spune dar sincer, chiar nu mă pot abține, ironia lui și sarcasmul nu mă vor opri din a încerca să-i fac față.

” Te-ai trezit cu fața la cearceaf? ” îl întreb ironică iar el îmi trimite o privire urâtă. ” Se vede că nu ai dormit în patul tău. ” completez  iar și el se încruntă și bufnește către mine.

” De ce nu-ți vezi de drum? ” întreabă oarecum deranjat de prezența mea iar eu mă prefac că nu bag în seamă ce tot spune el acolo. Oricum se dă prea important.

” E o țară liberă, fac ce vreau. ” Spun și-mi flutur mâinile prin aer ca mai apoi să merg către lift pentru a părăsi locul în care Max este prezent.


 

Max povestește:


  După ce Maria părăsește încăperea luând liftul până jos, hotărăsc și eu de asemenea să  urc sus pentru a mă schimba de haine și să plec către academie. E destul de târziu și conversația cu Maria mi-a stricat deja buna-dispoziție. Ușa de la apartament se pare că este încuiată. Sun ușor și am impresia că cei doi încă dorm. În cele din urmă Emma îmi răspunde la ușă având o cană ce zăcea în mână ei stângă.

” Neața, Max! Ai uitat să-ți iei cheile aseară. ” mă informează iar eu îi fur cana de cafea din mână. A țipat după mine în momentul în care am evitat să i-o înapoiez și merg grăbit spre bucătărie.
” Aia era a mea. ” șuieră către mine și se așează pe unul din scaunele din fața mea. Îmi rostogolesc ochii plictisită de afirmația ei și total neinteresat și continui să-mi consum cafeaua.

” Era a ta, acum a mea. Și apropo, unde este al tău, Kevin? ” îi adresez întrebarea și mă uit în jude după prietenul meu. Aseară mi-a adus aminte că azi trebuie să mergem la înot. Mai facem asta din când în când împreună dar doar când avem timp.

  Ea își reîntoarce capul spre mine și ciripește ” E la duș. ”, ca mai apoi să-mi văd prietenul îmbrăcat într-un capot gri lung până în pământ. Arăta destul de caraghios, aveai impresia că era  o prințesă de abia trezită, mofturoasă și răsfățată. Părul îi era ud, probabil de abia ieșise de la duș. Se apropie de mine, batem palma ca mai apoi să se așeze pe scaunul Emmei.

” Hai,  eu trebuie să plec. ” îi informez și-mi așez cana de cafea jumătate consumată pe masă. Imediat este luată la rând de către Kevin care a băut-o dintr-o înghițitură. ” Trebuia să plec acum 15 minute la academie. ” adaug și-i salut, ca mai apoi să mă retrag în propria cameră.
 

"Călăul"Where stories live. Discover now