Capitolul 44

78.3K 2.9K 412
                                    

                                                  " Adevărul "

Kevin povestește:

  În cele din urmă ajungem în fața apartamentelor. Max parchează chiar în fața blocului ca mai apoi să coborâm amândoi. Trebuie să merg să-mi iau echipamentul, am decis să mergem la sală. Până acum am fost la înot iar acum mergem la sală, probabil Emma va face o criză de nervi că nu stăm și cu ea dar acesta este cam ultimul timp când ni-l putem petrece împreună, mă voi muta peste câteva zile.

" Te duci să-ți iei echipamentul, al meu este deja în mașină, te aștept aici jos, bine? " tipul cu ochi albaștri mă întreabă iar eu bat palma cu el și mă pregătesc să urc scările. Iau liftul deoarece nu vreau să trag de timp și să ajungem repede la sală deoarece timpul ne presează pe amândoi.

   Deschid ușa apartamentului cu cheia și niște voci cunoscute fac ecou în încăperea alăturată. Merg grăbit și mă opresc brusc la contactul vizual cu Lara care tot țopăie de colo până colo în sufragerie. Îmi mișc ochii rapid și-o văd pe Emma stând pe canapea alături de Mia, Mark și-un tip care n-am habar cine este iar în picioare stă Bryan alături de Mark care umbla pe telefon.

" Salut, prieteni! " spun și mă îndrept spre canapea ca s-o sărut pe Emma pe frunte și să bat palma cu  băieții.

" Salut! Pe unde ai fost omule? Și tu și Max lipsiți de azi-dimineață, chiar vă duceam lipsa în special pe al lui Browns. " Mark face caterincă iar eu îl lovesc cu pumnul în joacă în umăr. Îmi reîntorc privirea spre tipul blond-șaten cum stă pe canapea și privește discuția. " Kevin, tu ar trebui să fii? " îl întreb și bat palma cu el.

" Ken! " vorbește iar eu dau din cap. Sfinte prăjiturică, unde-i Max? Probabil va face un atac de cord când îl va vedea, eu unul voi leșina de râs cel mai probabil. Nu știu dar tipul îmi inspiră pace ceea ce Max nu inspiră. Pare destul de prietenos dar voi afla mai multe imediat ce-i trimit lui Max un mesaj să se miște puțin până sus. Îi voi face o mare surpriză.

" Eu trebuie să cobor până jos. Revin imediat! " spun iar fruntea Emmei este încruntată. Îi zâmbesc și-i fac din ochi ca mai apoi să merg către ieșire. Sper că el este deja în fața ușii, trebuie să-i spun cele întâmplate și să-l avertizez până intrăm amândoi.

  Cum deschid ușa pot auzi zgomotul făcut de bocancii lui Max care se pare că urca scările, nu a luat liftul, face sport băiatul, nu că ar avea nevoie sau ceva. În cele din urmă îi pot zări tricoul negru și podoaba lui capilară de aceeași nuanță.

" De ce m-ai pus să urc până sus? Nu puteai coborî tu? Ai probleme cu picioarele? Liftul nu mergea? Vrei să te iau în brațe, prințesă? " tot mă întreabă acolo iar eu îmi dau ochii peste cap. Îi iau de braț și-l trag într-un colț al holul așa fel încât dacă iese cineva de pe ușă să nu ne vadă deloc.

" Știi cine este în apartament alături cu Emma? Mia. " spun iar el bufnește. Îl tot sâcâi la cap cu Mia încă din seara în care mi-a spus că va face orice este posibil să și-o scoată din cap. Nu l-am crezut până nu am primit un bocanc în față când i-am pronunțat numele în contextul: Max + Mia = combinația fatală.

  Se încruntă la mine și-mi arată degetul din mijloc. " Mi-ai stricat ziua. " mormăie și-și trece o mână prin păr. Rânjesc ca un dobitoc la el iar privirea lui îmi cere explicații.

" Lasă, ți-o îmbunătățești imediat cum o vezi! " îi dau replica iar el mă înjură. Rânjesc la el inofensiv ca mai apoi să adaug. " Mai este cineva cu ea, știi cine? Ken. " spun iar fața lui Max prinde toate culorile. " E dat dracu, tipul, e bine făcut, înalt dar stai calm, nu e mai mare ca tine și oricum îl poți bate. " gesticulez în fața lui iar el răsuflă disperat." Eu îl țin și tu îi dai, bine? "

"Călăul"Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum