Capitolul 47

78.4K 2.9K 272
                                    

                                    "  Întâlniri & întrebări indecente "

Max povestește:

  După o noapte în care am dormit neîntors, era și timpul să mă trezesc. N-am vorbit absolut deloc cu Kevin când am venit. I-am spus că sunt obosit și vreau să adorm, conversația cu Maria m-a epuizat total sau persoana ei a făcut-o? M-am împiedicat pentru a nu știu câta oară de piciorul patului și m-am strâmbat când durerea mi-a străbătut piciorul stâng, drăcie! Țopăi prin cameră și-mi masez degetele de la picioare cu mâna dreaptă în încercarea de-a ameliora durerea care mă traversa.

  În cele din urmă ies din cameră și pășesc destul de nepăsător pe hol. Nu-mi pasă dacă fac gălăgie și cei doi porumbei nu s-au trezit și ei țipau acum câteva zile prin apartament, ceea ce a dus la trezirea mea în urlete. Am traversat holul în picioarele goale și am intrat în bucătăria unde nimeni nu se afla. Totuși am simți mirosul de cafea și m-am îndreptat spre cafetieră. Mi-am pus cafea într-o cană de-a lui Kevin, eu sunt cam aerian și niciodată nu beau din aceeași cană și mă reașez la masă.

  Brusc o ușă se aude trântindu-se și-l văd pe Kevin îmbrăcat într-un tricou alb și-o pereche de pantaloni albi scurți cum vine în bucătărie. Mimează scurt un " Neața! " și se încruntă la vederea canei sale de cafea din mâna mea. " Așa nemernic! " mârâie la mine iar eu râd de reacția lui idioată. " Aseară erai obosit și n-am mai vorbit. Unde ai fost, la Mia? " mă întreabă și-și toarnă și el cafea într-o altă cană.

" Da, am stat vreo 3 ore cu ea. Am vorbit într-una, știi ce crede ea despre mine? " îl întreb iar el își ridică capul de pe masă. " Crede că sunt aleximitic, adică în traducere pe înțelesul tuturor om fără sentimente. " îi explic și mai sorb o gură din cafea. " Și când spun om fără sentimente nu de gândi la sensul propriu, cică înseamnă om incapabil de-a-și exprima sentimentele. " sfârșesc iar el aprobă tot ce spun din cap.

" Auzi, chestia sună ceva de genul, incapabil să iubească. " el face mișto de mine iar eu îi arunc în față pachetul de țigări. " Totuși ai vorbit cu ea, începi să ai o relație normală cu viitoarea ta iubită. " spune iar pe mine mă bufnește râsul.

 " Ești mult mai optimist decât mine. " spun și se mândrește nevoie mare. Mă ridic în cele din urmă de pe scaun și-mi așez cana deja goală în chiuvetă. Oare ar trebui să o curăț? Neah,  poate face Emma asta mai târziu. Mă reîntorc și fur de pe masă un croissant cu ciocolată și mă reașez în fața lui Kevin care dormea cu capul pe masă.

" Logic că sunt optimist, îmi susțin fratele la greu. " mărturisește și se ridică cu greu de pe scaun. Bat palma cu el ca mai apoi la câteva secunde să apară Emma foarte somnoroasă, de-abia târâindu-și picioarele.

  Cască lung ca mai apoi să ne salute. " Neața, băieți! " vorbește și se îndreaptă spre Kevin pentru al sărută. Mă ridic brusc de pe scaun mă șterg pe mâini, amintindu-mi că trebuie să plec la tata. Nu vrea să întârzii deoarece după trebuie să merg la academie.

" Eu plec, trebuie să mă duc la tata. " îi anunț și bat palma cu Kevin iar Emma își flutură mâna prin aer. Plec din bucătărie în căutarea a ceva de îmbrăcat pentru că nu mă puteam duce în pantaloni scurți la tata.

  Traversez holul și pătrund în camera. Dumnezeule, ce-i aici! Zici că am dat o mega-petrece aici și au rămas resturi. E așa dezordine încât am impresia că mă voi pierde pe aici indiferent cât de mare sunt.. Trec de un morman de haine și mă sprijin de dulap în căutarea unei ținute pentru plecare. După câteva minute de zăbovit aleg o pereche de jeansi negri și-un tricou gri simplu, încălțându-mă cu una din perechile de bocanci negri. Îmi îndes în pantaloni pachetul de țigări și telefonul și iau în fugă cheile de la mașină.

"Călăul"Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum