"Călăul"

Capitolul 94

                                                                    " Cicatrici "

Max povestește:

        Mi-am tras hanoracul negru peste abdomen, căutând în tot acest timp telefonul cu privirea. Mobilul zăcea undeva pe saltea, asta după ce am purtat o conversație destul de aprinsă cu tata, în urma unei dispute mai vechi ce ținea de mutatul meu la el acasă. Mi-am băgat telefonul în buzunarul hanoracului și aruncând o privire fugitivă prin cameră, m-am asigurat că totul este în regulă înainte de a pleca. Am închis ușa silențios pentru a nu face mare zarvă și a nu mă trezi că am ajuns să-i deranjez pe cei din apartament, pe Kevin și Emma, dar și pe ștrengarul familiei, Ryan. Am aruncat o privire asupra ceasului de deasupra ușii de la intrare, descoperind că era de abia ora 07:30, aveam de când să dau o raită prin cartier, alergând. Înainte de a-mi încălța adidașii, am cotit spre bucătărie pentru a lua o sticlă de apă.

" Pleci deja la alergat? " am fost oprit din drum de către Kevin care îmbrăcat în pijamale încă, ce denota faptul că de abia se trezise sau eu o făcusem.

" Da, mai trebuie doar să iau o sticlă de apă. " am ridicat din umeri și cu el pe urmele mele am mers spre bucătărie.

         Am deschis frigiderul dichisit de alimente și căutând cu privirea, am luat de acolo o sticlă de apă plată și am făcut schimb de locuri cu prietenul meu bun. La rândul său, Kevin și-a luat de acolo cutia de lapte și a așezat-o pe masă, fiind concentrat apoi pe dulapul de deasupra chiuvetei pentru a găsi și cutia de cereale. La cei 28 de ani ai săi, încă avea obiceiul din copilărie, acela de a mânca cereale în fiecare dimineață. Mi-am îndesat sticla de apă în buzunarul mai larg al hanoracului, timp în care prietenul meu cel mai bun și-a luat un bol de sticlă în care să-și mănânce cerealele. Mi-am verificat din nou telefonul, apoi mi-am luat la revedere de la Kevin și am pornit spre ieșire. Chiar înainte să ies pe ușă, am putut-o auzi pe Emma în fundal și ridicând mâna în semn de salut către ea, am închis ușa în urma mea.

           Ajuns pe hol, am aruncat o privire spre liftul aflat la câțiva metri, dar știind faptul că trebuie să aștept, am preferat să cobor cele cinci etaje. Era un fel de antrenament înainte de alergare. Coborând cele cinci etaje alergând, am evitat să dau peste un tip ce așeza ziarele în fața ușilor și ridicând mâna în semn de salut către administratorul blocului, am coborât și ultimele trepte. Fiind o zi de toamnă friguroasă, faptul că purtam doar un hanorac puțin mai gros, nu mă ajuta exagerat de mult, însă știam faptul că alergând, temperatura corpului va crește.

          Mă mutasem în apartamentul lui Kevin și al Emmei în urmă cu vrei trei zile, asta după ce prietenul meu insistase foarte mult. Evitasem să mă mut cu tatăl meu și cu familia lui, știind faptul că și fiul cel mic al doamnei Anne locuia acolo. Locuisem doar în prima zi cu ei, apoi a doua zi mă mutasem la un hotel din zonă, ca în cele din urmă să fiu convins de Kevin să mă mut la ei, până aveam de când să găsesc o locuință temporară, ceea ce era mai greu, neștiind cum mai stăteau lucrurile pe aici. Trecuse aproape patru ani de zile, totul era schimbat, ceea ce-mi dădea o durere de cap năucitoare. Și în concluzie, de trei zile mă mutasem la cei doi acasă. Aveam camera mea, propria mea baie, dar nu prea aveam multă liniște, sufletul familiei Scotch, Ryan, era cu adevărat un bebeluș gălăgios. Tot timpul țipa, mormăia, trântea lucruri, mergea de-a bușilea, mai cădea rareori în iscusința lui de a merge în picioare și de multe ori mă trezeam cu el la ușa mea, asta în momentele în care Emma nu era prin preajmă. Era amuzant să-l găsesc tot timpul la ușa mea, târând după el o jucărie de pluș.