Capitolul 78

58.7K 2.4K 101
                                    

                                                       ” The Night 2 ”

Maria povestește:

     M-am întors imediat către Maximilian după ce Bryan a vorbit și mi-am împins palmele în pieptul său. A încercat să înainteze către bărbatul blond, dar mi-am poziționat bine picioarele pe podea și am rămas de neclintit. În momentul de față nu ne putem permite o scenă de față cu atâta lume. Ochii bărbatului brunet nu s-au mutat nici măcar o clipă de pe fața tânărului din fața noastră, probabil imaginându-și o cum îl aruncă de la etaj sau îi dă câțiva pumni. Mi-am trecut mâna pe deasupra brațului stâng atunci când Bryan ne-a făcut din ochi și a părăsit spațiul pe care îl împărțeam toți trei.

 ” Ar fi trebuit să mă lași să-l șifonez puțin, știi că o merită! ” Max îmi spune și eu doar îmi rostogolesc ochii peste cap. Își trece degetele pe deasupra mânii mele stângi ca în cele din urmă și mă ia de mână

 ” Nu e chiar plăcut să faci o scenă aici, zic și eu. ” adaug și fac o grimasă. ” Și nu trebuie să fii gelos, bine? Încearcă doar să te scoată din sărite. ” mă uit insistent la el și bărbatul din fața mea bufnește.

 ” Nu sunt gelos, bine? Doar că are obiceiul de a se băga unde nu-i fierbe oala, pricepi? Nu sunt gelos, asta atât timp cât tu nu ai ochi pentru altcineva. ” Și hopa, miroase a aroganță de abia pot sta pe tocuri. Mă îndepărtez ușor punându-mi brațele în față formând un scut și continui să-mi holbez ochii la bărbatul îmbrăcat aproape în totalitate în costum.

     Brusc sunt distrasă de vocea unui bărbat în apropiere, asta pentru a-l vedea la mică distanță de noi pe Ken. Și se pare că prietenul meu cel mai bun în seara asta a coborât de pe curcubeu. Îmi abțin râsul când se apropie de noi și-mi duc una din mânii la gură pentru opri chicotul. Poartă unul dintre cele mai colorate costume pe care am avut onoarea să le văd vreodată pe el. Sacoul de-un bleu deschis stă puternic lipit de trupului său în timp ce câteva aplicații puțin mai închise la culoare dau un aer elegant, dar totuși colorat hainei. Cravata în dungi albastre și galbene era strânsă corect în jurul gâtului său, lăsându-mă totuși să-i văd cămașa albă, cel puțin nu e roz.

” Dumnezeule, Max, mai ai cinci minute să te pregătești și tu nu ești gata! ” vocea gravă și autoritară a bărbatului blond îmi sună în ureche atunci când se apropie de noi. Cu toate astea Maximilian nu avea nicio grijă, nu se putea abține din zâmbind nici el atunci când a văzut combinația fatală și părul auriu așezat perfect într-o parte a capului. ” Și tu femeie, nu-i mai distrage atenția! ” îmi face semn să plec de acolo timp în care bărbatul brunet se îndepărtează de noi, nu înainte să-i facă un semn obscen marelui designer.

     După plecarea lui Max am fost alungată din culise, fiind împinsă să merg din nou pe primul rând de scaune din fața scenei acolo unde mă așteptau mai toate fetele:Emma, Lara, Jane și chiar Tina. Grăbită am mers agale spre fete și am ocolit câteva persoane în speranța de a ajunge mai repede la locul meu. Ajunsă acolo puteam citi curiozitatea de pe chipul Emmei atunci când m-a întrebat pe unde am fost. Însă înainte să-i răspund lumina de pe podium s-a stins neașteptat, iar pe fundal a început o melodie cu un bas nebun.

     Ridicându-mi privirea din podea, în fața mea cu un mers arogant și plin de sine, Scott își etalează costumul format din două piese de culoare albă cu câteva aplicații negre. Sunt învălmășită de apariția lui, domnul psiholog fură toate privirile femeilor din încăpere și sunt ceva. Pe cap poartă o pălărie de aceeași culoare cu sacoul, în timp ce pantalonul e la capătul opus, fiind negri. O surprind pe Jane extaziată atunci când Scott se oprește pentru o poză, apoi să se întoarcă și să dispară după paravan. Imediat în vizor apare un alt tânăr al cărui nume nu-l cunosc și analizez insistent îmbrăcămintea lui: un pantalon maro și o pardesiu crem deschis la baza gâtului ce-mi permitea să-i observ cămașa de olandă.

"Călăul"Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum