Perspectiva Sarei
Ma trezesc din cauza unor sunete ce vin din apropierea mea, ma uit in dreapta mea si spre surprinderea mea Alec sta pe marginea patului uitandu-se la un serial. Ma apropii de el, pozitionandu-ma in spatele lui, privind atenta la filmul ce ruleaza pe telefonul sau. Ma fac mai comodă mișcările saltelei făcându-l atent ca m-am trezit si de altfel privesc in telefonul lui. Isi indreapta spatele si pozitioneaza telefonul astfel incat pot privi si eu. Privesc atenta pe ecranul mic cum o fata blonda se plimba stingheră prin propria ei casa, nu stiu ce film este, dar nu pare unul de dragoste. Sunetele de pe fundal iti atrag atenția asupra acțiunii si daca nu ma înșel sunt puse pentru a te induce în starea de suspans. Privesc cum fata se urca la etajul doi, luand drumul catre baie. Pasii ei sunt calculati atent, dar cu toate acestea baiatul ce tocmai apare de nicaieri, costumat in clown o ia pe neașteptate.
Nu ma mai pot uita la asta, după ce ca sunt in soc de fiecare dată când mai aflu de o creatură magică, daca ma mai gandesc ca s-ar putea sa-mi apara si mie vreun tip asa in fata... Ma pot baricada într-o cameră toată viața mea.
-Te-ai speriat Sarah? Vrei sa ne uitam la altceva.
-Nu, sunt bine.
-Esti sigura?
-Da, lasa asta! Ce cauti aici?
-Am venit sa vad ce faci.
-Am stabilit ca vei sta in living!
-Pe timpul nopții.
-Alec nu poti face situațiile de fiecare dată în favoarea ta. Trebuia să aștepți să mă trezesc.
-Nu le fac in favoarea mea, le fac exact cum trebuie. Ai spus că voi dormi in living. Am dormit in living, acum sunt treaz.
As vrea sa-l contrazic, insa daca ar fi sa luam înțelegerea mot a mot, are dreptate. Cu toate acestea tot face ca situațiile sa pice in favoarea lui.
-In fine, incerc sa schimb subiectul. Cand mergem inapoi acasa?
-Aparent am facut deja bagajele.
-Serios? Când?
-Cand dormeai. Si nu te bucura, este pentru ultima data.
-Ai mai spus asta odată!
-Se pare ca niciodata nu stii ce iti rezerva viitorul.
-Mergem acum?
-Da, cum vrei tu, abia nu vezi sfarsitul filmului.
-Uneori e mai bine sa-ti imaginezi tu sfarsitul, spun si iau mică perna pe care o tin in brate, aruncând în Alec.
-Asa joci?
-Nu, doar am glumit.
Atunci ia si el o perna si incearca sa dea in mine, actiune care insa esueaza, eu ferindu-ma imediat. Fara a sta prea mult pe ganduri ma ridic in picioare in mijlocul patului, luand altă perna cu care îl lovesc.
Alec se ridica in urmatoarele momente si nu stiu cum de reușește sa-mi prindă piciorul, în următoarea secundă eu fiind răsturnată in pat, cu el ce stătea deasupra mea:
-Esti nebun, spun încercând sa-mi opresc râsul si sa-mi reglez respiratia care a luat-o la fugă.
-Poate doar putin... dupa tine.
-Nebunul meu, adaug într-un final, privirile noastre intersectandu-se într-un mod in care nu au mai făcut-o de ceva timp.
Acum niciunul nu ne mai ferim sa ne privim in ochi. Poate nu ar fi trebuit sa-l iert asa de usor, insa am fost învățată să iert, sa acord a doua sansa si sa iubesc cu tot sufletul. Am fost invatata sa nu actionez din impuls, sa ma calmez, dupa care sa iau o decizie. Sa cîntăresc situația si sa ma gandesc bine pe ce drum sa merg. Si chiar cred ca Alexander merita dragostea mea. În primul rând a luptat pentru mine de prima data, la bal. În al doilea rând m-a ales pe mine in locul familiei sale, lucru pe care nu stiu daca eu as fi fost capabilă să îl fac.
Acum a fost vrăjit si a fost inconștient de acțiunile făcute. Cred ca macar acum as putea da uitării, chiar dacă pentru ceva timp, tabloul din seara aceea imi va apărea prin fata ochilor. Alec merita iubirea mea, asa cum el mi-a pus viața mai presus de multe lucruri.
Dupa careva momente in care am fost prinsa in gandurile mele, Alec ma trezeste cand mana lui face contact bland cu fata mea. Imi mângâie grijuliu obrazul, după care se apleacă până când frunțile noastre se ating. Se sprijină în cotul stang, mâna dreaptă fiind inca pe fata mea. Ii simt respiratia pe buze, după care parfumul lui imi invadează nările. După câteva momente pe care le păstrăm în liniste, simt cum Alec sparge si ultima barieră dintre noi, buzele sale unindu-se cu ale mele într-un ritm lent. Simt ca acesta nu este doar un sarut, este un moment mult mai intim in care ne transmitem regretele celor intamplate si nevoia de care avem unul de altul. După ce ne despărțim din sărut, ochii săi albaștri sunt parca plini de regrete si parca as vrea de data asta eu sa fiu cea care ii ia apararea, chiar daca am clarificat acest lucru... ca este nevinovat si totusi condamnat:
-Nu a fost vina ta, spun plimbandu-se mâna prin parul sau blond.
- Imi pare rau ca te-am rănit și dintre toti, tu chiar esti persoana ce nu merita nici macar sa verse o lacrima.
Nu stiu ce as mai fi putut adauga. Nimeni nu este fara de pacat si daca ar fi sa calculam fiecare am gresit cu cate ceva. Totusi nu mai apuc sa zic nimic, caci bataile din usa si soneria se aud pe neasteptate:
-Asteptam pe cineva, intreb privind direct in ochii albaștri ai băiatului ce inca nu mi-a acordat spatiu.
-Nu stiu nimic despre vreo vizita.
-Poate e Laura sau William.
-Mi m-ar fi anunțat?
-Atunci... Alexander ,te rog sa te duci sa vezi cine e.
-Alexander?
-Hai iubitule, te rog .Nu e frumos sa lasi lumea sa astepte prea mult decat este cazul.
-"Iubitule"? Cred ca asta este varianta mea preferată.
După alte ezitări, până la urmă Alec se ridica si se indreapta catre ieșire, închizând usa in urma lui. Nu stiu cine ar putea fi, dar daca sunt prietenii noștri nu ar trebui sa ma vada asa. Decid sa ma îndrept cat pot eu de repede către geanta de mâna, singura care a rămas în dormitor, de unde imi iau perechea albastră de blugi si un tricou alb, destul de larg. Imi pieptam rapid parul, dupa care il prind intr-o coada si ma indrept incet catre usa. O deschid putin, cu atentie și tot ce vad este cum Alec invita o femeie in living. Surprinderea de pe fata lui este una uriașă, insa ma insel ca daca nu ar fi cunoscut-o, femeia ar mai fi stat acum, pe canapeauna din apartamentul acesta.
Incerc sa nu trag cu urechea pana cand Alec nu decide sa ma cheme sau pana cand nu aleg eu sa inaintez in incapere, insa cu toate acestea imi scapa cateva propozitii:
-Ce te aduce pe aici?
-V-am cautat peste tot, pe unde va tot plimbati? Am fost la voi acasa si nu erati ,am fost la apartamentul tau si nu erati. Cand mama ta vine la tine, trebuie sa o primești cum se cuvine, am reusit sa vorbesc cu majoritatea doar de tine nu am dat.
-Scuze mama, doar stii ca nu a fost cu intentie.
Femeia turuia cuvintele atat de repede încât Alec nu mai apuca sa zica nimic in continuare, chiar ma amuza putin. Pe cat e el de îndrăzneț, curajos, mama lui l-a pus la perete sau doar asa vrea sa para el... ascultător si linistit, exceptand ultimele lucruri întâmplate.
Inchid usa pana la urma, retragandu-ma pe marginea patului in asteptarea unui semn. Nici nu stau prea mult ca il aud pe Alec strigandu-ma din living. Cu inima cat un purice, ies din dormitor si ma indrpet cu pasi calculați, către canapeaua, unde cei doi ma asteapta:
-Buna ziua, spun adăugând si un zâmbet discret.
-Buna Sarah, eu sunt mama lui Alexander, Teresa. Încântată sa te cunosc, sa stii ca esti foarte drăguță.
-Multumesc si dumneavoastra sunteti foarte frumoasă.
Femeia ce nu arata de mai mult de 40 de ani, era o doamna in tot cuvantul. Parul lung, brunet, statea coafat atent, iar sacoul negru in dungi albe ii venea ca si turnat. În picioare avea o pereche de sandale negre cu toc, lucru ce îi pronunta înălțimea. Terasa este o femeie inalta si frumoasa. Se vede ca se ingrijeste atent, exceptand faptul ca oricum este vampir si tineretea este puncrul ei forte.
As putea sa ma simt rusinata de felul în care ma prezint eu in aceste momente. Nu eram imbracata deosebit si sa nu mai spun ca nu purtam in momentul de fata nici macar sosete. Cearcanele inca nu s-au retras, iar oboseala se poate citi pe cjipul meu. Pe langa mine, mama lui Alec e o zeita a frumusetii:
-Și ai venit singura? Tata nu e cu tine?
-E bine... off ,Alexander ,nu pot sa te mint. Tatăl tău nu se simte prea bine. A trecut printr-o perioadă mai grea si... ei bine... a fost atacat Alexander. Acum e in grija unor vrăjitori ce încearcă să îl facă sa-si recapete forțele, dar nu stim cat o mai poate tine asa, daca nu cumva se vindeca complet.
-Se s-a întâmplat, încearcă Alec sa insiste.
-Ti-am spus deja prea multe. Si apropo nu vreau ca frații tai sa afle despre asta. Esti cel mai mare si pe umerii tai vor sta aceste responsabilitati dupa ce el nu va mai fi. Ei cred ca este plecat cu niste afaceri si nu a putut veni. Asa vreau sa ramana, ai grija ca Laura sa nu afle, vreau sa-si vada de viata in continuare, aici.
-Dar e tatal nostru!
-Alec am vorbit cu el si crede-mă m-a convins ca cel mai bine pentru a incheia niste vechi dușmanii este ca el sa renunte.
Evident i-am spus că nu asta este solutia, dar il stii... e la fel de încăpățânat ca voi.
-Ce planuieste?
-Tu sa devii rege cat mai repede.
-Dar...
-Dar trebuie să te călătorești mai întâi. Si te gândesti bine, daca nu o faci tu... Will ti-ar putea lua locul. Va iubesc pe amândoi la fel, pe toți va iubesc la fel, insa tatăl tău a decis ca tu esti cel mai vrednic de regat. Asa ca... Cu cat faci nunta mai repede cu atat mai bine.
-Deci ai fost si la ceilalti.
-Da si vreau ca tot ce am vorbit până acum, sa ramana aici.
Si acum... vreau sa vad inelul fete, de logodna. Hai dragă mea, am asteptat atat timp ca sa te cunosc.
Perspectiva lui Alec
Acum , am incurcat-o, Sarah mi-a dat inelul cand ne-am certat si cum recent ne-am impacat, nu am avut curajul de a o mai cere-o inca o data pentru ai înapoia inelul. Acum mama asteapta mana Sarei, iar iubita mea se uita la mine curioasă. Asta e acum, am dat-o in bara si trebuie sa-mi asum ceea ce s-a intamplat, cu riscul ca mama sa ii spuna si tatei despre asta. Ii fac semn Sarei sa intinda mana sj ridic din umeri in semn de "asta e":
-Asta e inel de logodna? Alec am crezut ca poti mai mult.
După ce fata i-a întins mâna, spre surprinderea mea, inelul se afla le degetul ei. Intr-adevar nu inelul ei de logodnă ci un alt inel, insa pot spune ca m-a scapat de o problemă in care m-aș fi putut baga.
-Alexander Morgenstern, m-ai dezamagit. Cand m-am casatorit eu cu tatal tau, mi-a dat un inel minunat, ce e asta? Atat de mic si de firav.
-Mamă...
-Nu vreau sa te aud. Vreau sa te duci cu frumoasa mea nora si sa ii iei un inel de logodnă adevarat. Unul pe care il pot vede si de la distanță.
-Mama, adevarul e ca...
-Adevarul e ca eu am ales inelul. Am vrut ceva muc si discret, chiar dacă e total opusul așteptărilor dumneavoastra.
-Off draga mea, ar trebui sa înveți ca o viitoare regina trebuie să se respecte, trebuie să ieși din zona ta de confort si sa te prezinți asa cum vor sa te vada si vei din jurul tau.
-Mama, Sarah nu este asa.
-Ma bucur, dar acum te-am rugat ceva. Asa ca hai, fuguta la magazin. Eu va astept aici.
-Noi tocmai plecam de aici, adauga Alec indreptandu-se catre cheile de pe masa.
Ne pregăteam să strângem si sa revenim acasa.
-Lasă asta! Strang eu aici, voi tot ce trebuie sa faceti este sa va intoarceti multumiti inapoi.
-Bine, atunci noi plecam, într-o oră vom fi inapoi.
-Luati-va cat timp aveti nevoie. Eu va voi astepta aici.
Ne luăm gecile din cuier, dupa care ne îndreptăm către ieșire din bloc, respectiv către masina.
Mama ne pune capac de fiecare dată când vine si daca dragii mei frați mi-ar fi spus de prezenta ei, cu siguranta as fi fost la câțiva zeci de kilometri depărtare. Cu toate acestea a venit cu vesti proaste si chiar daca sunt asa, ma bucur ca mi-a spus de existenta lor. Pana la urma Sarah are dreptate, oricât de dur ar fi adevarul; este mai bine sa ne confruntăm cu el.
In cels din urma ajungand in parcare, ii deschid portiera Sarei, dupa minute de tacere iubita mea vorbind:
-Mama ta este asa...