Perspectiva Sarei
Aud un ciocanit in usa si ma trezesc, am adormit înainte ca Laura sa ajunga acasa din cauza durerii de cap, insa cu toate aceste nu cred ca ea ar putea fi la usa. Ea nu ar fi ciocănit, ar fi intrat direct, deci altcineva trebuie sa fie, dar cine? Nimeni nu stie ca eu sunt aici.
Mai aud o data un ciocanit dupa care presupun ca usa a fost deschisă loviturile învățând, iar vocile acaparand livingul. Nu multe ce e drept si nu pentru mult timp, insa vreo doua-trei persoane sunt cu siguranta. Ma ridic, asezandu-ma pe marginea patului, urmând ca după câteva momente Laura sa intre încet in camera:
-Hei ,te-ai trezit?
-Da, acum cateva minute. Ce se intampla Laura, cine este la noi in living?
-Schimbate si ne vedem acolo in... cinci minute, adauga si se uita spre ceasul imaginar de la mâna.
-Nu ies daca nu-mi spui cine e si ce vrea. Iar tot ce sper e sa nu fie cine cred eu ca e!
-Si cine crezi tu ca este?
-Haide Laura ,nu-mi face asta!
-Schimba-te si vino, te rog.
-Laura, strig in urma sa dupa ce aceasta imi închide usa in nas
Laura iese din camera, iar eu ma îndrept catre șifonier. Daca a venit Alec? Ce o sa-i spun, cum as putea sa-l mai privesc dupa tot ce a facut?
Si daca a venit cu dovada contrariului?
Cate întrebări fără răspuns... Singura modalitate de a afla este sa merg in living, sa vad cu ochii mei ce se petrece.
Ma decid pana la urma cu ce ma imbrac, alegând la nimereală o pereche de pantaloni negri alaturi de un top alb. Imi prind parul într-o coadă dezordonată, după care merg catre baie pentru ami spala rapid fata. Cearcanele de sub ochi inca nu au disparut, dar totusi, spre bucuria mea, am reusit sa dorm cateva ore. Ajung in fata usii din lemn alb si imediat cum o voi deschide, voi da ochii cu persoanele ce probabil acum stau pe canapeaua din piele, în apartamentul care trebuia să mă scutească de niste zile tensionate intre mine si alte persoane, respectiv Alec. Imi iau inima in dinti si ies pe usa, zgomotul acesteia facand liniste in încăpere. Acum privirile Laurei, a lui Will, Alec si inca a unei persoane necunoscute, sunt atintite către mine. Alec se ridica in întâmpinarea mea, insa alege sa faca doar câțiva pași, după care se oprește. Are curajul sa se uite in ochii mei, insa eu nu am puterea de ai priviri pe ai săi. Ochii care au stat ațintiți pe Sibel si au privito o noapte întreagă.
-Buna, ma saluta privindu-ma atent, cu un zambet trist pe fata.
-Hei...
-Trebuie sa vorbim...
- Stiu, de aia sunteti aici ,nu? Dar de ce i-ai adus si pe ei? Sa-ti ia apararea?
-Nu am venit de asta ,adauga Will trecandusi o mână prin par dezamăgit.
-Atunci?
-Mai bine te asezi, se aude si Laura dupa putin timp.
Aleg să mă așez pe un scaun paralel cu canapeaua pe care ei stau si nu pot spune ca nu simt o mare tensiune intre noi. După câteva momente de liniste, pe care as fi vrut sa le mai muncesc cumva, băiatul necunoscut se ridica si vine catre mine întindzand mâna. Are ochii verzi, parul blond, este cu mult mai înalt decat mine, iar expresia fetei este una blândă:
-Buna, eu sunt Josh, sunt prieten cu Will.
-Sarah, dar cred că stiai asta deja, din moment ce esti aici!
-Te deranjează prezenta mea?
-Poate, poate ca a tuturor in acest moment, dar nu cred ca parerea mea conteaza prea mult, din moment ce am apus ca vreau sa fiu singura si in schimb va primesc pe voi.
-Ea mereu e asa, întrebarea lui Josh nu sta sa nu apara, intorcandu-si privirea către celelalte persoane din camera.
-Nu ,adauga într-un final Alec. Ea nu e asa, e iubitoare... buna, dar acum...
-Nici un dar, daca as fi fost intr-adevar cum ma descrii tu si ți-ar fi convenit nu ai fi... ma opresc, caci deja lacrimile stau sa-mi cadă si nu-mi mai doresc nici o scena.
-Sarah, uită-te la mine te rog, imi cere Alec pe un ton mult mai calm decat este el in aceste momente. Am venit sa-ti spun adevarul. Adica... ti l-am spus din primele momente, insa acum ti-o pot demonstra concret.
-Adevarul !
-Da. Josh ,arata-i ce ai găsit.
Baiatul scoate dintr-o mapa , o fisă si mi-o intinde, pe ea erau multe cifre, formule si concentratii ciudate ,pentru mine greu de descifrat. Vazand ca ma uit ciudat la ele, Alec ii cere băiatului sa imi explice ce scrie acolo, fiindca niciunul dintre noi nu lucrează într-un laborator, pentru a reusi sa citim fisele. Lucru cu care sunt de acord din prima secunda.
-Sunt analizele unei plante.
-Plante? Si cu ce m-ar ajuta asta?
-Este al unei plante vrăjite. Se numeste ,,iarba sirenei", iar pentru vampiri actioneaza ca un drog.
-Sibel l-a drogat pe Alec in seara aceia. De aceea a reacționat cum a făcut-o. A fost vrăjit, continuă Will.
-In momentul asta nu stiu ce sa zic si cu siguranta nici in cele care vor urma.Am nevoie de putina liniste, de putin spațiu accentuez ultimul cuvânt, pentru ca Alec să-și dea seama ca asta am cerut de la inceput si nu prea mi-a acordat mai mult de o zi.
Dupa o ora in care am auzit alte detalii si explicatii ,am inteles tot ce s-a intamplat, imi pare rau pentru noi, pentru relația noastra, nu meritam sa trecem prin asta ,eu nu meritam asta. Mi-am dat seama că Alec nu prea are nici o vina ,la fel ca mine si el a suferit. Ar fi trebuit sa am incredere in el ,dar cum poti reactiona când treci prin asa ceva? Sa treci peste pur si simplu?
Dupa destule rugaminti din partea lui Alec si a Laurei, am decis sa stam impreuna pana la urma in seara asta ,pentru a ne pune la punct relația si următorii pasi.
Dupa ce i-am condus pe ceilalti afara, am ramas doar eu cu Alec. Am decis ca el sa doarma in living, iar eu imi voi pastra camera. Acum suntem ambii in camera mea, Alec sta pe scaun, sprijin cu capul in palme, iar eu stau pe marginea patului privind in gol.
-De ce nu mi-ai zis de la inceput, intreb spargand zidul ce ne separa in aceste momente.
-Ce?
-Ca... ca te-a vrăjit.
-M-ai fi crezut atat de usor?
-Si ai preferat sa asculti toate filmele pe care mi le-am facut? Sa-ti asumi vina?
-Ti-am spus sa ai răbdare!
- Alec, tu... tu nu stii ce a fost in sufletul meu, prin ce a trebuit să trec. A trebuit să văd cum logodnicul meu pleaca cu o altă fata, cum este prea apropiată de el si cum o tine in brate...
-Si pentru mine a fost un chin când mi-am dat seama ce tocmai se intamplase, dar a trebuit sa trec peste si sa lupt pentru ce e al meu. Sa am dovezi clare, cu care nu mai fi respins si declarat din nou mincinos.
In dimineata asta, te-am văzut pe balcon. Prin mine au trecut mii de regrete si gandul ca nu sunt cu tine ma distrugea incet. Nu pot trai fara tine Sarah. Tu esti printesa mea si nimeni nu imi poate lua asta.
-Dar Sibel a facut asta, a stricat totul.
-Putem sa nu mai vorbim despre ea?
-Alec ,te inteleg, bine? Nu a fost vina ta. Ai trecut prin asta fara sa vrei, te inteleg acum ,dar...
-Dar?
-Trebuie să mă înțelegi si tu pe mine. O altă fata te-a avut in locul meu. Te-a atins in locul meu, te-a sărutat in locul meu si nu mai zic ca si-a petrecut o întreagă noapte cu tine, în locul meu.
-Sarah, crede-ma, tot ce a fost acolo, a rămas acolo. De fapt a rămas doar in mintea ei, eu oricum nu imi mai amintesc.
-Si acum vrei sa ma prefac ca totul e ca inainte?
-Nu , dar sa incerci sa ma intelegi si pe mine.
-Bine.
-Bine?
-Alec...
-Sarah, ma mai iubesti?
-Da, normal.
-Atunci de ce nu putem uita episodul asta? Tu esti a mea, iar eu sunt alesul tau... orice ai face, tot aici se va ajunge.
-Vrei sa incerc? Bine, dar am 3 condiții.
-Bine, ascult.
-Unu: sa nu se mai intample niciodată, daca nu... voi pleca de tot din viata ta. Fara alte explicații sau dovezi. Nu pot suporta orice greseala toată viața.
-Sarah, normal ca nu se va mai intampla. Nu trebuia sa se întâmple asta niciodata, deci pe viitor te pot asigura ca nu o sa se mai întâmple.
- Doi: sa nu ma mai minti, sa nu mai ascunzi nimic de mine oricat de rau sau ciudat ar fi.
-Nu te pot implica in toate lucrurile alea. Sarah, e periculos si ultima data cand am făcut-o, nu vreau sa-ti aduc aminte in ce razboi am intrat cu varcolacii.
-Alec viata e un joc periculos, iar acum ca sunt impreuna cu tine, un vampir... e cu atat mai periculoasă. Si trebuie sa ma înveți cum să mă feresc de lucrurile astea. Ce ti-au adus toate secretele astea?
Dar asta e... daca nu iti convine stii unde se afla usa.
-Sarah...
-Eu pot trece prin focurile iadului pentru a rămâne cu tine, pentru a suporta toate greselile si toate problemele pe care le-am intalnit, iar tu... nu imi poti spune niste amarate de detalii, de acțiuni pe care trebuie să le faci?
-Bine, accept. Fara secrete.
-Oricât de groaznice vor fi!
-Bine!
-Si a treia conditie iubeste-ma ,pana la sfarsit. Fiindcă eu nu pot trai veșnic si as vrea ca, cat traiesc sa nu mai am parte de ura, de lacrimi...
-Iti promit!
După alte zeci de minute in care Alec a încercat să mai alunge din tensiunea care plutea intre noi, tot a sfârșit sa doarmă în living. Si de asta cred ca va mai avea parte in cazul in care ma mai supăra.
Pana la urma cred ca ne-am împăcat, dar cu toate acestea, rănile mele inca sunt deschise. Nu pot pune capul pe perna fara a ma gândi la ce s-a întâmplat. Imi trebuie timp si răbdare.
Dar poate faptul că Alec este inca langa mine si insista pentru relația noastra, va face ca totul sa treaca mai usor si sper ca peste putin timp să uităm cu totul de acest tablou trist de iarnă.
Când iubim, întotdeauna ne străduim să devenim mai buni. Când ne străduim să devenim mai buni decât suntem, totul în jurul nostru devine mai bun - Paulo Coelho
....