Perspectiva Sarei
Mă trezesc din cauza luminii ce bătea prin draperiile deschise. Cum aseară am adormit imediat ce m-am pus în pat, am uitat sa mai trag draperiile, lucru pe care cred ca nu o sa ma obisnuiesc vreodata sa-l fac.
Mă uit în stânga mea, observandu-l pe Alec care inca doarme. Incep să mă joc cu firele de par blond, privindu-l cum incet ,incet se trezeste.
-Cat e ceasul, mă întreabă somnoros.
-Opt si cincisprezece minute.
-Ce zici de o plimbare?
-Abia te-ai trezit și vrei la plimbare?
-Pai... eu mai dorm până la opt jumatate ,iar tu te pregătești.
-Si tu când te pregatesti, spun mirata de siguranta cu, care-mi vorbeste.
-Eu in 5 minute sunt gata iubire.
-Bine ,cum spui tu, dar la fix plecam!
-Bine ,așa rămâne!
Ma apropii si il sarut scurt pe buze, după care ma dau jos din pat, iau cârjele și mă îndrept către șifonier. Caut ce caut prin dulap dupa cateva haine, cand din greșeală dau peste usa șifonierului și daram carjele ce stateau rezemate pana acum de el. Alec sare din pat speriat de zgomot ,după care se îndreaptă catre mine:
-Esti bine?
-Da, sunt foarte bine, ii spun facandu-i semn catre piciorul ce acum sta fixat pe podea.
-Ar trebuii sa te așezi.
-Nu, Alec cred că m-am vindecat.
-Doctorul a zis că trebuie să mai stai putin la pat saptamana asta.
-Poate, dar doctorul nu știe că am avut sânge de vampir in corp.
-Se poate...
-Totuși si-a facut efectul. Nu le am eu cu chestiile de vampiri ,dar asta e simplu de gandit.
-Ce zici întâi să mergem la spital, dupa care reluam planul cu plimbarea?
-Bine, dar cred că am o presimtire rea in legatura cu asta.
-De ce?
-Nu stiu...
-O sa fie bine ,ai sa vezi.
Poate norocul imi surade de data asta si anxietatea pe care am inceput sa o resimt este doar de moment. Sper ca totul sa fie bine ,asa cum a spus si Alec.
....
Am urcat pe scările spitalului în brațele lui Alec, după care a trebuit ca o asistenta sa ne spuna, sa mai așteptam aproximativ un sfert de oră ca medicul sa ne poata privi in cabinet. Plictiseala pune stapanire pe mine, fapt ce imi creeaza tot discomfortul posibil:
-Imi este sete ,ii spun lui Alec ,uitandu-ma in ochii sai albastri, fata mea rugatoare sperand ca o sa-l faca sa ma ia de aici.
-Serios Sarah? Mai avem un pic!
-Un pic aici ,un pic înăuntru ,un pic la analize, vrei sa mor de sete?
-Bine, bine, am văzut un chiosc in fața spitalului ,mă duc acolo.
-Pot sa vin si eu, te rog? M-am plictisit aici, asteptam prea mult.
-Cincisprezece minute nu sunt multe. Si nu, ma duc singur!
-Bine, multumesc!
-Sa nu pleci nicăieri ,revin in 5 minute.
-De parca as avea de ales, spun si ii fac semn catre gipsul inca prezent.
-Scuze, nu mi-am dat seama! Te iubesc, vin repede.
-Si eu ,acum du-te și ia-mi apa, adaug zambindu-i generoasa.
Imediat după ce a plecat Alec, alta fata se ajeaza langa mine. Este bruneta, destul de inalta, cu ochi negri, avand in avantaj o figura impunătoare. Ochii ei se plimba cateva clipe peste afisele din jurul nostru, dupa care se opresc pe figura mea:
-Buna ,mă salută politicos, atalandu-si un zambet... as putea zice mai mult fortat decat natural.
-Ne cunoaștem, intrebarea mea nu sta sa nu apara, frica pe care am dobandit-o de cand cu vampirii si rapirile de care am avut parte in ultima perioada, facandu-si simtita prezenta.
-Pai nu știu dacă mă cunoști tu pe mine, dar eu cred că te știu.
-Serios?
-Esti Sarah, Sarah Lightwood?
-De unde mă știi?
-Pai... aveam un prieten comun!
-Da, pe cine?
-Pe... Sebastian!
Poftim, chiar îndrăznește sa-mi spuna ca Sebastian mi-a fost prieten? Daca e una dintre varcolaci si ne-a urmarit pana aici?Totusi nu o sa-i dau satisfactie, mai bine ma prefac ca nu stiu despre ce vorbeste, cel putin pana vine Alec. Trebuie sa trag de timp.
-Nu cunosc niciun Sebastian!
-Serios, nu cred ca ai spus asta! Tu glumești cu mine nu?
-De ce as minti?
-Ca sa te protejezi?
-Uite, nu stiu despre ce vorbesti si chiar daca ar fi adevarat, cine esti tu de stii atatea despre mine?
-Stiu destul de multe despre fostul meu iubit si mai ales cu cine umbla si ce planuri avea. Asta te include si pe tine, nu?
Ma lăsat cu gura căscată. Ea este iubita celui care vroia să mă omoare, a celui în care haita era fratele meu ,a acelui monstru pe care la omorât Alec. Totusi nu pare prea sigura pe ea, privind acest lucru.
-Nu cred... nu stiu despre cine vorbesti, scuze!
‐Sebastian e mort Sarah! Si vreau sa stiu adevarul. Nu ne-om fi inteles noi tocmai bine in lunile ce au trecut, dar sunt sigura ca barfele sunt adevarate, iar tu stii ce s-a intamplat cu el.
Fata asta chiar nu renunta usor. De ce nu ma poate crede? Cum as putea sa-i spun ca Alec, pe care sunt mai mult ca sigura ca il cunoaste, l-a omorat fiindca la randul lui, Sebastian ma voia pe mine? Cum as putea sa-i explic faptul ca oricum Sebastian isi merita soarta, el provocandu-le suferinta atator persoane? Sunt o gramada de intrebari la care mi-ar fi frica sa raspund, iar perchezitia pe care mi-o face ea, ar fi pe lista aceasta.
-Uite...
-Sibel!
-Sibel, nu știu ce i s-a întâmplat ,îmi pare... imi pare rau ca nu iti pot fi de folos, dar cred ca ai gresit persoana de data aceasta.
Trebuia să schimb repede fraza. Am vrut sa-i spun ca-mi pare rau pentru moartea fostului ei iubit, insa sincer... nu are cum sa-mi para rau pentru moartea celui care froia sa-mi fie sot sau in schimb calau:
-Acum aproape două luni a disparut, am gasit toata haita macelarita, nici macar un martor care sa fi vazut pe cineva, insa aveau in minte o imagine a unei fete blonde cu ochi albastri pe care au vazut-o impreuna cu el. Am presupus ca e posibil sa fii tu.
-Sunt singura persoana blonda cu ochi albastri pe care ai văzut-o de atunci?
-Scuze doar ca stiu ca in orasul asta oamenii... si ma refer la adevaratii oameni, au legatura cu vampirii si de tine am auzit la bal. Daca nu ma insel ai 18 ani.
-Da am implinit 18 ani, dar asta nu ma face asasina lui Sebastian.
-Nu, te face doar o posibila asasina.
-Ti-am zis ca nu-l cunosc!
-Ce te face sa crezi, ca te cred pe cuvant?
-Nu te inteleg, vii si te iei pur si simplu de oameni? Inca o data: nu ma cunosti, nu ma judeca, nu ma invinovati!
-Dar ai fost la bal in seara aceea... si Sebastian a fost! V-au vazut impreuna, va certati, de unde stiu ca nu ai vreo legatura cu asta. De ce imi spui ca nu-l cunosti?
Off ,cate întrebări... nu mai termina? Nu pot sa-i spun adevarul. Nu stiu cum va reactiona, ce va zice, cum se va termina aceasta conversatie. Acum am inceput sa-i spun ca nu-l cunosc si din cate vad, nici ea nu e prea sigura pe ea. Daca voi continua sa-mi sustin opinia poate ma va crede si va pleca.
-Uite Sibel, in seara aceea am vorbit cu mai multe persoane. Poate e posibil ca fostul tau iubit sa fi fost printre ele, asta nu ma implica in uciderea lui. Si chiar daca am avut o conversatie mai aprinsa cu cineva, nu inseamna ca m-am certat cu ea sau i-as fi facut rau. Si in plus nu multe persoane mi s-au prezentat in seara aia.
-Nu imi dai nici o garantie pentru asta.
Speranta mea de scapare vine odata cu prezenta lui Alec in spatele ei. Doar el ma poate scapa acum de gura lui Sibel.
Observandu-mi privirea fixa in spatele ei fata cu ochi caprui se întoarce și ea. Insa mirarea pune stapanire pe mine cand in urmatoarele clipe mimica feței sale se schimba la 180 de grade, din ura, suparare in fericire? Cred ca fericire si uimire caci zambetul larg pe care si l-a etalat nu-mi da de gandit altceva.
De ce zâmbește la iubitul meu? Daca ar stii că el le-a omorât pe Sebastian nu ar mai zâmbi, fapt ce ma face sa cred ca nu are nici o idee despre asta.
-Alex?
-Ăm nu, ma trezesc sa o contrazic in urmatoarea secunda. El e Alec!
-Da, stiu prostuțo. Oricum i-ai zice el e aceeasi persoana. A fost iubitul meu.
Bine, deci fetita asta ma făcut prostuță? In plus a zis că... nu, nu se poate!
-Uite Sarah ți-am adus apa, spune intinzand apa pe care oricat de sete mi-ar fi fost, nu o accept, mainile incrucisandu-mile la piept.
-O cunosti, intraba fata curioasa.
-Tu te mai opesti vreodata din vorbit, ma trezesc sa adresez intrebarea ce pana cum mi-am pus-o doar in gand.
Alec sta si priveste uimit intrunirea de grup, probabil mirat de prezenta fetei in acest loc. Sibel nu-mi raspunde la atacul destul de evident, insa in continuare ii acorda atentie iubitului meu. Pana acum, a fost ce-a fost, insa pe secunda ce trece, ma calca si mai tare pe nervi.
-Da, ea e iubita mea Sibel.
-De ce nu mi-ai zis asta pana acum, se intoarce catre mine, parandu-mi cea mai buna prietena.
-Stai, ai vorbit cu ea, mă întreabă Alec, privindu-ma putin suparat.
-Da, si ghici ce? Nu doar ca a fost aparent iubita ta, dar a fost si a vechiului tau prieten.
-Al cui?
-Al lui Sebastian!
...
Va mulțumesc pentru aprecierile și comentariile frumoase ,sper sa nu vă dezamăgesc in legătură cu continuarea poveștii .💕💕💙❤💜