Zburand dezordonat am ajuns in curtea castelului si am vazut zidurile cum strapung bolta, inaltandu-se. Se inalta, se inalta, pana devin imposibil de trecut. Ma ridic cat pot de mult, incercand sa trec peste ele, dar ma izbesc cu capul de ceva ce nu pot vedea si ma prabusesc la pamant. Aripile imi dispar deodata si ma simt secatuita si vlaguita. Cand ridic ochii, spre marea mea groaza, ma vad inchisa intr-o cusca albastra de lumina. Cusca are forma unui cub transparent si este alcatuita din mii de zabrele ce pulseaza. Imi trag degraba gluga si imi acopar chipul si parul, stand ghemuita si cu mana stransa pe sabie.
Aud strigate guturale si vad cativa soldati luciferici insotiti de Azazel. Femeia numita Reena este alaturi de ei si ma cerceteaza curioasa. Puterile mele s-au topit, dar inca ii pot vedea cu ochii mintii apropiindu-se de mine cu luare- aminte. Azazel se opreste langa cusca si rade plin de satisfactie. Apoi se lasa tacerea. Zornaitul armelor celor ce m-au prins se linisteste si hainele femeii nu mai fosnesc. Toata lumea s-a oprit sa vada ce se va intampla.
- Arata-ti chipul!
Pentru nimic in lume nu voi face asta. M-am chircit si mai mult.
- Am zis...Arata-ti chipul! striga regele dezmatului.
El face un semn femeii si ea il paraseste, dar soldatii raman neclintiti.
- Prea bine....Daca nu vrei sa imi asculti comanda, vom face altfel...
Mana lui se apropie de cusca si simt aerul vibrand. Mii de fulgere albastre ies din zabrele si imi strapung corpul cu mare cruzime...Ma zbat si simt carnea cum incepe sa arda pe mine. Peste o clipa, ele inceteaza. Apoi degetul lui atinge iarasi cusca si alte fulgere imi intra in talpi, in spate, in burta, in cap si ma fac sa gem de durere. Insa nu vreau sa ii arat chipul asa ca indur supliciul in continuare. Un fulger rosu de aceasta data ma izbeste in frunte si puterea lui ma arunca pe spate. Gluga imi cade si pletele imi sunt in neoranduiala... Am strans pumnii voind sa dau viata scutului meu, dar cusca ingerilor nu ma lasa sa fac nimic. Mai mult decat atat, insemnul prins de umar nu-mi mai este folositor, fiindca aud un glas uimit, patruns de nuante inalte cum isi exprima naucirea.
- Pe toate iadurile!
Mirarea lui Azazel a atins cerurile Umbralului. Ma ridic in picioare, ca sa nu ma arat intr-o postura umilitoare si strang teaca sabiei cu nadejde. Un raset batjocoritor imi ingheata umerii ce abia fusesera fierbinti si raniti.
- Ce mai peste am prins in plasa mea! Printul va fi mai mult decat incantat sa te vada, Lauryel! Tulburarea iadului, printesa de Gheata si Purtatoarea Luminii!
Ultimele cuvinte nu mai sunt insotite de izul batjocoritor de mai inainte. Nu imi este frica pentru mine...Ma gandesc la misia mea, care este pe cale de a se prabusi...Am gasit ochii dragonului, dar cum voi mai scapa de aici? Un soldat aduce un corn de aur si Azazel il tine in mana ceremonios, apoi incepe sa sufle in el. Zgomotul puternic cutremura locul si trimite un mesaj spre regatele de jos. Nu va trece niciun ceas si ma voi trezi cu Printul intunericului fata in fata.
Azazel se inclina in semn de salut, isi duce mana la spate si ma lasa in curte, prinsa in cusca si pazita de o duzina de soldati inarmati pana in dinti. Mi-am lasat sabia alaturea si m-am asezat ostenita pe jos, temandu-ma de faptul ca nu voi putea sa ma lupt cu Lucifer...Arma ce m-a facut prizoniera m-a secat de puteri...Amurgul se lasa peste cetate si gandul mi se duce la Kael, la ceata Nepatatilor , la tronul lui Dumnezeu...La regele pierdut al Mortilor vii, la duhurile sclave din iaduri, osandite sa se chinuie in intuneric cine stie pana cand...
Ce a fost in mintea mea cand am venit chiar in inima regatului inamic? As fi vrut sa fi fost alta cale...Landir ma asteapta si acum ascuns indaratul stancilor, nestiind ca am sfarsit fiind prizoniera lui Azazel iar Dakat viseaza la ochii sai rubinii.
***
Pe cand umbrele se lungesc, se aud mai multe trompete sunand undeva sus pe creneluri, vestind sosirea cuiva important. Forfota se intinde peste tot locul si Azazel da comenzi in stanga si in dreapta fara incetare. Pe marmura lucie se intind covoare ce par alcatuite din lumina rosiatica, brodate cu fire de aur negru. Femeile din suita lui Azazel s-au imbracat in haine rosii si au rasturnat petale de trandafiri prin toata gradina. Petalele plutesc usor in aer si raspandesc un parfum suav. Soldatii se urca pe cai si purced spre portile cele mari, ce vor fi curand deschise, iar ceilalti se aranjeaza in formatii de cate cincizeci, facand cercuri imprejurul custii mele. Rand pe rand, se alcatuiesc un numar de sapte cercuri. Dupa aceste cercuri vin mesagerii ce poarta cu ei papirusuri de aur si penite din care curge un fel de sange negru...Degetele lor se plimba grabite, scriind pe coli acest eveniment maret, pe care vor sa il pastreze in arhivele lor pentru vecie.
Eu sunt singura care nu vede nimic falnic sau maret in incarcerarea mea. In niciun ceas, intreaga suflare a aflat ca un inger nepatat a fost prins indaratul zidurilor si sosirea lui Lucifer a tulburat toate duhurile. Printul intunecat nu a mai vizitat Regatul Mortilor vii de la ultima batalie cu decorporatii...Se aud soapte si exclamatii iar oamenii ce si-au tradat regnul se intreaba unii pe altii " Cine este? " Doar soldatii raman neclintiti si nu lasa pe nimeni sa se apropie de mine. Cerul incepe sa fie brazdat de fulgere si Azazel se aseaza aproape de intrare, inconjurat de un alai de femei frumoase si de tigri sai negri cu dungi albe.
Un zgomot asurzitor cutremura portile si regele Seiramului face un semn larg. Acestea incep sa se deschida alene, scanteind sub bolta verzuie si palida. Sunetul a mii de potcoave cucereste caldaramul si caii infernali isi fac aparitia furiosi, batand din picioare si nechezand, purtand in spatele lor luciferieni de rang inalt. Ma ridic la randu-mi in picioare, dar raman cu gluga trasa pe cap. Dintre toti caii se remarca unul caruia ii curge foc din gura, iar potcoavele lui lasa in urma metal topit si fumegand, care arde petalele suave aruncate pe jos.
Calaretul poarta o mantie neagra desfacuta, iar pe dedesubt i se vad zalele metalice. O sabie lunga atarna alaturi, prinsa de soldul lui. O coroana din flacari ii impodobeste crestetul si ochii sai uitati de lumina privesc spre ceilalti cu raceala. Armasarul lui se opreste atat de brusc, incat toata lumea se astepta sa il vada pe calaret rostogolindu-se pe jos.Degetele sale inmanusate strang fraul calului infernal, iar fraul trece din mana lui in mana unui soldat, care are grija de animalul furios aproape cu evlavie. Pe cand trece cu pas apasat printre randurile lor, toata lumea se pleaca slugarnic, cu ochii privind spre sol. Pasul ii devine din ce in ce mai grabit, dar se sileste sa nu para nerabdator.
Genele mi se zbat si inima imi bate ca o toba lovita napraznic, capul imi este ametit de slabiciune si bratele molatice. Ma stradui sa raman dreapta, dar prezenta lui parca imi absoarbe si ultimele forte pe care le mai am. Aud vocea lui Azazel si rasete de femei, se schimba saluturi, apoi soldatii inchina armele si schimba pozitia, lasand intre randuri un coridor larg, pe care sa poata pasi Damnatul. Cu mare greutate ma sprijin de cusca si ii vad cizmele negre cum calca nemilos florile, ii vad haina fluturand usor si pletele negre cum se zbat. Capetele tuturor se intorc spre noi si nu se mai aude nicio vorba.Doar vantul bate incetisor, strecurandu-mi fiori in piept si facandu-ma sa ma cutremur. O voce joasa, aspra, dar binecunoscuta imi gadila urechile in mod placut.
-Layra...
La auzul numelui pamantean tresar, dar raman ascunsa in gluga, cu sufletul rece.
Lucifer atinge cusca si peretii ei dispar cu desavarsire, iar eu sunt libera. Ma pregatesc sa imi iau avant, dar doi soldati vin degraba si imi prind mainile in catuse, tinandu-ma apoi strans de brate. Ei ma trag cu de-a sila si ma duc in fata Damnatului, care sta drept la distanta de cativa pasi. Picioarele mele aproape se tarasc si nu pot nicidecum sa imi scot aripile. Cineva vrea sa imi ia sabia, dar Printul face un semn ca sa imi fie lasata, apoi ma priveste ganditor.
Mana lui imi da gluga pe spate si pletele mele aproape albe izbucnesc dedesubt. Din ochi imi tasneste lumina si trupul imi fierbe in diferite culori. Apropierea de el ma face sa ard si infatisarea mea feerica ii face pe toti sa se minuneze. Ma cufund in doua lacuri negre, care poarta undeva in strafunduri luminile iadului. Ce mi-au facut? Simt ca ma prabusesc. Chipul Printului imi danseaza in fata ochilor ca o fantasma si ma bucur... Poate ca totul este un vis ...
- Duceti-o in Sala oglinzilor si legati-o de scaunul pedepsei.
Tonul lui sec, egal, nu tradeaza vreo emotie. Desi stiu ca astepta cu ardoare clipa razbunarii, preludiul a ceea ce va urma il face sa se infioare de placere. Mainile lui abia asteapta sa tina in ele unelte de tortura si sa ma chinuiasca pentru rusinea pe care a trait-o in clipa evadarii mele din Infern...Fulgerul ce ii zace sub haina vrea sa imi arda pielea ca pe-o scoarta, iar ochii lui ca smoala imi vor pieirea. Mai mult ca niciodata, aparenta lui tacere si raceala ascunde ceva inspaimantator. Am stat indeajuns de mult in Iad incat sa stiu ca infatisarea lui nepasatoare nu poate ascunde nimic bun.
Il vad cu coltul ochiului pe Azazel zambind triumfator. Este foarte aproape de indeplinirea telurilor sale si asta ii decoreaza fata cu surasuri. Printului i se aduce armasarul si se aburca pe el, petrecut de urale. Ochii lui vegheaza insa de la distanta drumul meu . Tarata de gardienii si urmarita de privirile tuturor, ma duc clatinandu- ma, cu pielea arzand de febra si gandurile pierdute in toate cele patru vanturi. Pe cand se lasa intunericul in mintea mea, apuc sa mai vad arcada unei ferestre si aud porunci intr-o limba straina.
Cad si sunt prinsa in brate de cineva, apoi ridicata in aer si ma simt plutind, ca intr-o beatitudine stranie...Sabia imi cade din teaca si se izbeste de marmura cu sunet ascutit si plangator, iar coltul ochilor mei vede fulgere rosii. Inainte sa ma scufund in acea intunecime fara capat, mai simt in nari un ultim iz al metalului fierbinte ce prevesteste infrangerea mea.
LUCI VARIANTA SEXY