RECALCITRANȚĂ: Faptul de a fi recalcitrant; încăpățânare, nesupunere , îndărătnicie.
Știam că nimic bun nu va ieși din această gală a bunicului. Presimțeam că acest eveniment era doar un prilej ca Milton Kramph să-și execute un anumit plan și credeam că cumva, eu eram implicată. Nimeni nu mi-a spus nimic, nu știam cu exactitate ce înseamnă această noapte dar trebuia să aflu înainte să intru în jocul acesta malefic. Cu toate că pregătirile erau în toi și toată lumea aștepta cu nerăbdare sosirea lui Kramph, odată ce l-am observat pe Louis sprijinit de tocul ușii camerei mele, știam că orice intenție de a mă pregăti pentru eveniment a fost spulberată.
-Ce zici de puțină distracție? E dispusă domnișoara perfecțiune să trăiască puțin? întreabă acesta, ochindu-mă cu atenție, un rânjet macabru apărându-i pe chip. Puteam să nu îi intru în joc, iar acest lucru era indicat dar de asemenea, curiozitatea mereu va scoate ce e mai rău din mine, ridicându-mi sprâncenele aproape interesată, corpul meu apropiindu-se încet de al său.
-Depinde. Ce propui? murmur eu, dându-mi o șuviță de păr pe spate, ochii mei acaparându-i pe ai săi, culoarea albastră cu care eram obișnuită creându-mi o stare de anxietate, știind prea bine că orice ar propune nu va fi tocmai ideal. Trebuia să particip la acest eveniment, bunicul insistase acest lucru dar nu eram înclinată să respect întocmai regulile sale.
-O cursă. Are loc într-o oră și vreau să fii copilotul meu, spune acesta, încă sprijinit de ușa camerei, ochii săi cercetându-mi reacția, pufnind la auzul cuvintelor sale.
-Nicio șansă. Nu particip la curse ilegale.
Era clar că orice ar vrea Louis, nu era bine. Știam de anumite curse care aveau loc în puncte cheie ale orașului dar nu eram dispusă să îmi pun viața în pericol pentru plăcerea lui Louis. Plus că în câteva momente trebuia să ajungă Kramph aici și eram convinsă că urma să-mi spună ce trebuia să fac odată ce oaspeții vor apărea. Timpul era de partea noastră, aceștia sosind abia după ora nouă dar întunericul se lăsa la șapte, ceea ce era perfect pentru cursa lui Louis. Dar era periculos, mult prea periculos.
-Nu am spus niciodată că e ilegală. Dar poate vrei să te mai gândești, îmi comunică acesta, privindu-mă cu un zâmbet superior pe față, încrederea de sine citindu-i-se pe chip. Avea impresia că voi accepta să merg oriunde cu el dar nu aveam de gând să mă las atât de ușor, nu acum când erau atât de multe în joc.
-Și de ce crezi că aș face asta?
Enervarea se putea citi pe chipul meu, fiind ușor ofticată de privirea aruncată în direcția mea. Nu știam ce ar putea spune pentru a mă face să-mi schimb opțiunea pentru că eram conștientă că voi fi expusă. Lumea în care Louis trăia era nouă pentru mine și nu știu dacă eram dispusă să mă arunc într-un loc necunoscut. Simțeam o dorință de nestăvilit în a face exact opusul lucrului așteptat de mine și ținând cont că viața mea nu fusese chiar atât de palpitantă de când am ajuns în Germania, știam că aceasta putea fi șansa mea. Dar era totuși Louis, iar el nu putea să nu aibă o agendă ascunsă.
-Pentru că dacă voi câștiga, tu vei putea spune că ai fost motivul succesului meu.
Am pufăit auzindu-i răspunsul, mijindu-mi ochii în direcția sa. Trebuia să facă mai bine de atât, mândria mea nu era asemănătoare cu a sa și nu mă voi lăuda niciodată cu o astfel de realizare pentru că nu o vedeam așa. Diferențele dintre mine și Louis nu puteau fi mai mari decât acum.
-Ce îți iese ție din asta? Nu cred că faci acest lucru doar pentru a câștiga.
Surâzând, s-a desprind de ușă, apropiindu-se de mine, ochii săi continuând să mă privească cu o intensitate aparte, trupul său oprindu-se în fața mea, limba sa ieșind pentru a-și umezi buzele subțiri, cuvintele fiind urmate.
-Ai dreptate. Fac acest lucru pentru că vreau să înving o anumită persoană. Sunt sigură că vei fi dispusă să mă ajuți odată ce vei știi despre cine vorbesc.
L-am privit curioasă, trecându-mi degetele prin părul răvășit, luând în considerare pentru ceva timp vorbele sale.
-Realizezi cât de supărat va fi Styles odată ce te va vedea în dreptul meu? Sunt sigur că vrei să te răzbuni pe el, iar acesta este primul pas, continuă acesta, aruncându-mi o privire amuzată, fiind în continuare convins că îi voi accepta propunerea.
Nu puteam nega, odată ce mi-a spus cine este adversarul său, o parte din mine, cea răzbunătoare, voia să accepte. Știam că nu este un lucru bun dar tot ceea ce îmi făcuse Harry revenise. Partea mai bună din mine nu dorea să cedeze, știind că Louis încerca doar să îl enerveze mai tare pe Harry aducându-mă la acea cursă, dar totodată după ce a făcut seara trecută, nu eram sigură că Harry va avea o reacție în cazul în care mă va vedea acolo.
-Nu cred că e o idee bună, îi spun, lăsându-mi privirea în pământ, luptându-mă cu dorința de a merge. Harry mă tratase îngrozitor seara trecută, mă făcuse să mă simt ca ultimul om din lume, m-a amenințat și mi-a arătat că orice sentimente aș avea pentru el, ar trebui să le fac să dispară.
-Dar măcar va fi amuzant. Antonia, îmbrățișează această parte a ta. Trăiește și tu puțin! După cursă, te voi aduce înapoi aici și vom suporta consecințele împreună. Gala nu se va bloca dacă tu nu te vei prezenta câteva ore.
Știam că e o influență proastă pentru mine dar nu puteam nega dorința prezentă în mine. Îmi doream atât de tare să ies din tipar și știam că ceva ieșit din comun va fi interesant, incitant. Plus că, trebuia să recunosc că îmi doream să văd reacția lui Harry dar știam că dacă voi accepta acest lucru, trebuia să știu că Louis va câștiga. Petrecerea bunicului mai putea să aștepte, oamenii nu aveau să plece doar pentru că eu lipseam. Ar fi absurd. Bunicul nu va fi deloc mulțumit dar adrenalina pătrunsese deja în mine, îndemnându-mă să accept propunerea bărbatului cu ochi fermecători.
-Ai face bine să câștigi, murmur eu, trecând pe lângă acesta, scotocindu-mi prin dulap, încercând să găsesc haine mai adecvate. Nu puteam merge în rochia frumoasă pe care Louis o cumpărase, aveam nevoie de ceva mai comod.
-Mereu, iubito, îmi spune acesta, privindu-mă pentru o ultimă dată, ieșind apoi din cameră. Știam că trebuia să mă grăbesc și cu toate că alintul său m-a luat puțin prin surprindere, nu mă puteam gândi acum la consecințe.
Eram pregătită să arăt tuturor că nu mai eram persoana pe care o cunoscuseră în trecut și nimeni nu mă va putea opri, nici măcar încercarea de intimidare a lui Harry Styles.
*
Odată ce roțile mașinii s-au oprit, știam că nu mai era timp să dau înapoi. Lumea deja era adunată, așteptând începerea cursei, locul fiind împânzit de lumini și mașini care de care mai interesante, culorile vii și formele pictate pe capota acestora adăugând stării de neliniște pe care o simțeam. Observând că toată lumea era cu ochii pe mașina lui Louis, mi-am întors privirea spre el, trăgându-mi jacheta neagră mai bine pe mine, ochii mei căutându-i pe ai săi într-un gest de confort pentru a-mi potoli agitația. Uram atenția care era acum îndreptată spre noi, iar Louis știa acest lucru.
-Încearcă să zâmbești. Privirea aceasta mizerabilă nu ajută pe nimeni, spune acesta, încruntându-și fruntea, ochii mei rotindu-se odată ce cuvintele sale s-au înregistrat în creierul meu. Astfel de comentarii nu mă ajutau, dar nu știu de ce m-am așteptat la urma de compasiune pe care o avea acum câțiva ani; acel Louis a dispărut, nu mai pot să mă agăț de ceea ce el categoric nu mai este.
-Doar câștigă și taci, murmur eu, pufăind enervată, ducându-mi mâna spre mâner, ieșind apoi din mașină, acesta urmându-mă imediat. Luminile m-au orbit instant, închizându-mi ochii, încercând apoi să mă adaptez situației, muzica și vocile oamenilor urlându-mi în urechi, privirea mea căutând-o pe a lui Louis, simțindu-mi brațul tras în direcția unui ring improvizat de mai multe mașini care îl înconjurau. Urmându-l pe Louis în direcția indicată, am încercat să mă țin cât mai lipită de el, evitând toată lumea care se împingea în noi, ochii mei curgând peste toată mulțimea în căutarea măcar a unei fețe cunoscute.
Acum realizasem că nu trebuia să fiu aici pentru că mediul acesta nu era deloc un spațiu în care aș umbla vreodată. Bărbați cu tatuaje înfricoșătoare, priviri demonice, găuri uriașe în urechi sau în alte zone ale corpului, fete cu fuste atât de scurte încât nu lăsau aproape nimic imaginației, machiaje excesive, fum peste tot și muzică îngrozitoare de tare încât știam că voi avea probleme câteva zile cu auzul. Mirosul de marijuana nu ajuta, observând între degetele aproape tuturor oamenilor câte o țigară făcută cu substanțe halucinogene. Nu îmi plăcea deloc atmosfera.
-Cursa va începe în zece minute. Stai aici și nu mișca! Trebuie să caut pe cineva, îmi spune Louis, apropiindu-se de urechea mea pentru a comunica, cuvintele sale abia putând fi auzite din cauza muzicii. Mă mir cum nimeni nu a chemat poliția deja pentru că era imposibil să te înțelegi cu cei din jur și puteam observa categoric câteva blocuri la o distanță nu prea mare, locatarii mai mult ca sigur auzind comoția care avea loc aici.
-Poftim? Nu! Nu mă poți lăsa aici singură! îi zic eu, ochii mei mărindu-se, o panică ușoară instalându-se în inima mea, privindu-l pe bărbatul din fața mea neîncrezătoare. M-a convins să vin aici și acum mă lasă singură cu oameni care mai de care mai ciudați și înspăimântători. Nu putea fi serios.
-Ești fată mare, Antonia! Nu vei păți nimic. Doar stai aici, mi-o taie acesta, ochii săi dându-se peste cap, smulgându-și apoi brațul din strânsoarea pe care nici nu știam că o aveam asupra sa, dispărând apoi în mulțime, pierzându-l din privire. Oamenii din jurul meu continuau să se miște pe ritmul muzicii, vorbind între ei dar știam că mulți aveau ceva de spus despre mine după privirile insistente care erau aruncate în direcția mea.
Oftând enervată, am dat cu piciorul în piatra care se afla la picioarele mele, încercând să scap de nervii copleșitori care îmi întunecau judecata. Nu trebuia să vin niciodată aici, nu trebuia să îl las pe Louis să mă convingă să fac ceva atât de stupid. Louis nu este de încredere și faptul că m-a lăsat aici, singură, înconjurată de o haită de oameni fioroși îmi arătă exact ce fel de om este. Este doar greșeala mea, puteam pur și simplu să îl refuz dar mintea mi-a fost încețoșată de răzbunarea mea stupidă pe Harry. Mi-am lăsat emoțiile să scoată ce era mai rău din mine, iar acest lucru a fost o prostie din partea mea. Cuvintele rostite de Harry aseară m-au afectat mult prea tare, m-au făcut să nu mai gândesc într-un mod otim, m-au făcut să recurg la impulsivitatea mea care mereu îmi va aduce pierzania.
-Tu categoric ești o priveliște în acest peisaj mohorât.
Vocea intensă, auzită în apropierea mea m-a făcut să-mi măresc ochii, întorcându-mă pe călcâie iritată, privirea mea întâlnind-o pe cea a unui bărbat pe care nu îl mai văzusem până acum. Părul șaten îi era ușor ridicat, tuns scurt, iar barba îl făcea să arate mult mai matur decât era. Ochii săi căprui arătau o tinerețe impresionantă, considerând după îmbrăcăminte și felul în care se prezenta că nu avea mai mult de douăzeci și cinci de ani, privirea sa mimând-o pe a mea, trecând peste întregul meu corp, rămânând apoi fixată pe chipul meu. Tricoul alb pe care îl purta era acoperit de jacheta de culoare neagră, iar luminile din jurul nostru îl făceau să arate fioros, simțindu-mi corpul mișcându-se în spate, lovindu-mă de o figură necunoscută. Cerându-mi scuze, am rămas blocată îl locul în care bărbatul misterios se aventura cu pași grei, blocându-mi privirea, încercând să îl caut pe Louis. Acest lucru nu s-ar fi întâmplat dacă nu mă lăsa aici singură.
-Am impresia că te cunosc de undeva. Ne-am mai întâlnit? spune acesta, vocea sa auzindu-se peste muzica asurzitoare din cauza proximității noastre. Nu voiam să-i răspuns, singurul meu gând fiind să mă îndepărtez de acest loc cât mai repede.
-Nu cred, spun eu, ochind paharul cu băutură din mâna sa, simțind fumul de țigară în jurul meu, privirea mea rămânând fixată pe acesta, așteptând să văd ce intenționa să facă.
Nu era ca și cum aveam unde să merg, lumea se împingea în mine non-stop, nelăsându-mi posibilitatea să mă strecor printre trupurile înfierbântate. Nu înțelegeam cum cineva putea ține o petrecere în mijlocul unei străzi, nu o astfel de petrecere oricum. Ochii săi sclipeau, având o flacără întunecată în privire, știind că orice s-ar întâmpla aici, nu era bine pentru mine.
-Ai venit aici pentru cursă? întreabă acesta, apropiindu-se de mine. Gestul său era inofensiv, abia sesizabil dar atenția mea era sporită. Era ceva în neregulă cu acest bărbat, ceva întunecat și cu toate că făcea pur și simplu conversație, aveam impresia că intențiile sale nu erau tocmai pure.
-Cam așa ceva, zic eu, oftând a gândul că mai aveam și de participat la această cursă. Toată lumea din jur mocnea, entuziasmul citindu-li-se în privire; toți așteptau această cursă, până și bărbatul misterios de lângă mine.
-Cursa aceasta are potențial. Va fi extrem de plăcut să o observ, continuă acesta, ducându-și paharul la buze, sorbind lichidul întunecat. Mi-am întors privirea spre el, luându-i în atenție trăsăturile frumoase, ochii mei întorcându-se apoi spre locul în care acesta privea, observând mașinile gonind pe șosea într-un fel de antrenament.
-De ce crezi asta? întreb eu, părându-mi ciudat că toată lumea de aici este prezentă doar pentru a vedea o cursă banală. Nu era normal ca toți acești oameni să fie atât de entuziasmați din cauza unei curse de mașini. Era bizar să observ atât de multe persoane aici, admirând mașinile și vorbind într-o limbă neînțeleasă de mine. Curios era că acest bărbat a știut să nu mi se adreseze în germană, ca și cum plănuise să converseze cu mine.
-Păi vezi tu, seara aceasta este specială.
L-am privit confuză, observând apoi comoția din dreptul meu, întorcându-mi atenția pe bărbat, blocând sunetele venite de la oamenii beți de lângă mine. Unul dintre motivele pentru care uram petrecerile era acesta. Știind că așteptam să elaboreze, și-a îndreptat spatele, apropiindu-se de mine, trăgându-mi capul odată ce l-am văzut nefiresc de aproape.
-În seara aceasta nu se știe cine va câștiga. Vezi tu, Regele șoselei are concurență. O legendă întoarsă să remedieze trecutul, continuă el, rânjind încrezător.
-Regele șoselei? întreb eu, porecla părându-mi-se neinspirată.
-Louis. Sunt sigur că ai auzit de el, spune acesta, privindu-mă oarecum neîncrezător, pufnind enervată.
-Am auzit câte ceva, răspund, strângându-mi dinții pentru a nu risca să spun ceva ce nu trebuia. Mă pregătisem pentru o astfel de situație, era clar că Louis participase și la alte curse, având în vedere că lui i se părea extrem de normală situația.
Bărbatul a continuat să mă privească, dându-și pe gât băutura, paharul fiind apoi aruncat undeva în spate, observându-l apropiindu-se de mine. Am înghițit în sec, trăgându-mă cât de mult puteam, fiind oprită de anumite corpuri din jurul meu, oftând. Înfricoșarea era prezentă pe chipul meu, iar bărbatul observase imediat, lipindu-și corpul de al meu, strânsoarea pe care o avea asupra șoldurilor mele făcându-mi imposibilă orice mișcare. L-am privit cu atenție, acesta apropiindu-și fața de a mea, refuzând să-mi dea drumul în ciuda protestelor evidente.
-Ar trebui să stai să urmărești cursa cu mine. Sunt sigur că Styles o va face să fie formidabilă, îmi spune, adrenalina simțindu-mi-se în corp la auzul numelui lui.
Știam că trebuia să fie și el pe aici pe undeva, iar cursa urma să înceapă în curând. Nu îmi doream nimic mai mult decât să fiu cât mai departe de acest loc, situația în care mă aflam declanșându-mi anxietatea. Eram într-un oraș străin, nu cunoșteam limba vorbită și mai eram și la o petrecere periculoasă.
-Prefer să nu, îi zic eu, trăgându-mi un braț de lângă el, acesta prinzându-mi încheietura, strângând-o cu putere. Am scâncit surprinsă, ochii mei privindu-i pe ai săi, întunecați și fioroși.
-Nu cred că ai de ales, continuă acesta, lipindu-se complet de mine, smucindu-mă spre el. Muzica îmi făcea imposibil să mă împotrivesc într-un fel sesizabil, vocea mea pierzându-se în mulțime.
Pregătindu-mă să încerc să îl lovesc în vreun fel, știam că era necesară o diferită poziție a corpului meu, bărbatul rămânând nemișcat odată ce brațul meu s-a îndreptat spre fața sa, cotul meu lovindu-l cu putere în nas, câștigând un scâncet patetic din partea sa, strânsoarea diminuându-se.
-Nu cred că trebuia să faci asta, spune acesta, privirea sa nebună rămânând fixată pe a mea, simțindu-mi brațele cuprinse de mâinile sale mari, strângându-mi pielea împânzită de jacheta neagră.
Brațul meu a fost dintr-o dată smuls din strânsoarea bărbatului, simțind un corp cald lipindu-mi-se de spate, degetele bărbatului părăsindu-mi corpul, un braț puternic trăgându-mă la pieptul său, înfășurându-se în jurul meu. Am înghițit în sec, observând privirea dură a bărbatului care mă agresase, strângând din dinți nervos, strângându-și nasul cu putere, sângele începând să curgă. Lovitura mea nu fusese destul de puternică să îi spargă nasul, dar cea pe care tocmai o primise a fost de ajuns să-i provoace daune serioase.
-E a mea. Stai departe, Streten! Data viitoare, nasul nu va fi singura ta problemă.
Vocea puternică, dură și atât de cunoscută, m-a determinat să mă relaxez pentru moment lângă el, privind interacțiunea celor doi, bărbatul întorcându-se pe călcâie fără a spune altceva, ținându-se în continuare de nas, pierzându-se în mulțimea care era deja cu ochii pe comoția care tocmai se întâmplase. Odată ce bărbatul a dispărut, restul oamenilor și-au reluat petrecerea, comportându-se ca și cum nimic nu se întâmplase, ca și cum aceste gesturi erau obișnuite. Întorcându-mi corpul, l-am simțit lăsându-și brațele departe de trupul meu, încă stând în dreptul meu, căldura corpului său radiind cu putere. Ochii săi întunecați, atât de reci și lipsiți de compasiune mă priveau supărați, făcându-mă să înghit în sec. Nu era încântat deloc că m-a găsit aici, iar acest lucru mă făcea neliniștită și totodată încântată. Ura să nu fie ascultat, iar eu exact din acest motiv l-am lăsat pe Louis să mă aducă cu el aici. Pentru a-i arăta că nu îi mai aparțin, că nu este în control.
-Tu nu trebuia să fii aici, mârâie el, vocea sa auzindu-se ca o șoaptă din cauza zgomotului, duritatea și amenințarea fiind prezentă și așa în tonul său.
-Nici tu. Ai o gală la care trebuie să participi, dacă nu mă înșel, îi răspund eu, rânjind superioară, punându-mi mâinile în sân, privindu-l cu atenție. Arăta exact ca seara trecută. Încruntat, necruțător dar atât de atrăgător.
Știam că dorea să-mi spună atât de multe, să mă certe că am decis să mă aventurez în ceva atât de periculos, dar vocea unei persoane auzită din spatele unui microfon l-a oprit, atrăgându-i atenția. Muzica s-a oprit instant, bărbatul anunțând începerea cursei, dinții lui Harry strângându-se enervat, pumnii încleștați făcându-mă să cred că nu era prea fericit că a fost întrerupt.
-Asta nu s-a terminat. Avem de vorbit, murmură acesta, vocea sa dură trimițându-mi fiori pe șira spinării, răsuflând ușurată odată ce a dispărut din aria mea periferică.
Știam că situația îl deranjase dar nu credeam că va fi atât de furios. Ochii mei l-au căutat pe Louis, observându-i corpul strecurându-se printre oameni, căutându-mă la rândul său prin mulțime. Odată ce ochii săi i-au cuprins pe ai mei, corpul său a înaintat, întâlnindu-l pe al meu. Flacăra din ochii săi reci îmi demonstra că orice ar fi făcut, nu ieșise tocmai bine, arătând mai furios decât îl văzusem în mult timp.
-Pregătită să facem probleme? întreabă acesta, rânjindu-mi macabru, dând din cap și urmându-l prin mulțime. Lumea urla, cântând și trimițând vorbe în direcția participanților. Ajunsă în dreptul mașinii sale, mi-am înghițit nodul din gât, privindu-l din nou pe Louis.
Ochii săi îmi spuneau să intru în mașină, observând apoi restul oamenilor din jurul nostru. Limba străină îmi făcea imposibil să înțeleg urările și cuvintele de încredere pe care aceștia le țipau entuziasmați spre Louis. Ducându-mi mâna spre ușă, am strâns-o cu putere. Nu mai era cale de întoarcere, toată lumea aștepta ca eu să intru. Oftând, mi-am ridicat pentru o ultimă dat privirea, întâlnind-o pe ce a lui Harry, ochii săi fiind mai furioși decât i-am văzut vreodată, nările sale suflând aerul cu putere, observând de aici umerii săi tensionați și dinții încleștați. Crezusem că am văzut tot ce putea Harry, i-am văzut limita furiei, dar observându-l acum, știam că ce urma să fac era mult mai rău decât credeam. Ochii săi înflăcărați mă îndemnau să îndrăznesc, mă provocau să fac pasul în mașină, ca și cum abia aștepta să urc lângă Louis pentru a avea un motiv să-și dezlănțuie furia. Totul era posibil după seara trecută, Harry Styles era în stare de orice în acest moment, apatia mai mereu prezentă pe chipul său era acum inexistentă. Furia îi acaparase toate simțurile. Susținându-l, mi-am îndreptat spatele, aruncându-i o privire urâtă, strecurându-mă apoi în mașină. Motorul era deja pornit, mașina tura cu putere, vocile oamenilor țipători surzindu-mă, atenția pe care Louis o primea aducându-i un bust de încredere, simțindu-se superior. Credeam că știam în ce mă băgasem, dar eram în mai multe belele decât mi-aș fi imaginat.