Decepția

LXXIV.Recalcitranță

RECALCITRANȚĂ: Faptul de a fi recalcitrant; încăpățânare, nesupunere , îndărătnicie.

Știam că nimic bun nu va ieși din această gală a bunicului. Presimțeam că acest eveniment era doar un prilej ca Milton Kramph să-și execute un anumit plan și credeam că cumva, eu eram implicată. Nimeni nu mi-a spus nimic, nu știam cu exactitate ce înseamnă această noapte dar trebuia să aflu înainte să intru în jocul acesta malefic. Cu toate că pregătirile erau în toi și toată lumea aștepta cu nerăbdare sosirea lui Kramph, odată ce l-am observat pe Louis sprijinit de tocul ușii camerei mele, știam că orice intenție de a mă pregăti pentru eveniment a fost spulberată. 

-Ce zici de puțină distracție? E dispusă domnișoara perfecțiune să trăiască puțin? întreabă acesta, ochindu-mă cu atenție, un rânjet macabru apărându-i pe chip. Puteam să nu îi intru în joc, iar acest lucru era indicat dar de asemenea, curiozitatea mereu va scoate ce e mai rău din mine, ridicându-mi sprâncenele aproape interesată, corpul meu apropiindu-se încet de al său. 

-Depinde. Ce propui?  murmur eu, dându-mi o șuviță de păr pe spate, ochii mei acaparându-i pe ai săi, culoarea albastră cu care eram obișnuită creându-mi o stare de anxietate, știind prea bine că orice ar propune nu va fi tocmai ideal. Trebuia să particip la acest eveniment, bunicul insistase acest lucru dar nu eram înclinată să respect întocmai regulile sale.

-O cursă. Are loc într-o oră și vreau să fii copilotul meu, spune acesta, încă sprijinit de ușa camerei, ochii săi cercetându-mi reacția, pufnind la auzul cuvintelor sale. 

-Nicio șansă. Nu particip la curse ilegale.

Era clar că orice ar vrea Louis, nu era bine. Știam de anumite curse care aveau loc în puncte cheie ale orașului dar nu eram dispusă să îmi pun viața în pericol pentru plăcerea lui Louis. Plus că în câteva momente trebuia să ajungă Kramph aici și eram convinsă că urma să-mi spună ce trebuia să fac odată ce oaspeții vor apărea. Timpul era de partea noastră, aceștia sosind abia după ora nouă dar întunericul se lăsa la șapte, ceea ce era perfect pentru cursa lui Louis. Dar era periculos, mult prea periculos. 

-Nu am spus niciodată că e ilegală. Dar poate vrei să te mai gândești, îmi comunică acesta, privindu-mă cu un zâmbet superior pe față, încrederea de sine citindu-i-se pe chip. Avea impresia că voi accepta să merg oriunde cu el dar nu aveam de gând să mă las atât de ușor, nu acum când erau atât de multe în joc. 

-Și de ce crezi că aș face asta? 

Enervarea se putea citi pe chipul meu, fiind ușor ofticată de privirea aruncată în direcția mea. Nu știam ce ar putea spune pentru a mă face să-mi schimb opțiunea pentru că eram conștientă că voi fi expusă. Lumea în care Louis trăia era nouă pentru mine și nu știu dacă eram dispusă să mă arunc într-un loc necunoscut. Simțeam o dorință de nestăvilit în a face exact opusul lucrului așteptat de mine și ținând cont că viața mea nu fusese chiar atât de palpitantă de când am ajuns în Germania, știam că aceasta putea fi șansa mea. Dar era totuși Louis, iar el nu putea să nu aibă o agendă ascunsă. 

-Pentru că dacă voi câștiga, tu vei putea spune că ai fost motivul succesului meu. 

Am pufăit auzindu-i răspunsul, mijindu-mi ochii în direcția sa. Trebuia să facă mai bine de atât, mândria mea nu era asemănătoare cu a sa și nu mă voi lăuda niciodată cu o astfel de realizare pentru că nu o vedeam așa. Diferențele dintre mine și Louis nu puteau fi mai mari decât acum. 

-Ce îți iese ție din asta? Nu cred că faci acest lucru doar pentru a câștiga.

Surâzând, s-a desprind de ușă, apropiindu-se de mine, ochii săi continuând să mă privească cu o intensitate aparte, trupul său oprindu-se în fața mea, limba sa ieșind pentru a-și umezi buzele subțiri, cuvintele fiind urmate.