Decepția

LXXVI.Eratic

ERATIC :Care vădește lipsă de stabilitate.  

Lumina orbitoare mi-a deziluzionat vederea pentru câteva secunde, înghițind în sec odată ce în fața ochilor mi-au apărut fețe necunoscute, simțindu-mă oarecum goală în această rochie sublimă, amintindu-mi din nefericire de acea zi în care mi-a fost cumpărată de Louis, duritatea și lipsa compasiunii lui Louis lăsându-mă cu o senzație de răceală în corp; culoarea mi-a revenit în obraji datorită machiajului, părul meu era prins într-o împletitură complicată, culoarea ieșind puțin în locul în care rămăsese decolorarea necesară având în vedere blondul pe care l-am avut atât de mult timp. Respirația mea era grea, ochii mei privindu-l acum apropiindu-se de mine, ochii săi lipsiți de vreo căldură aprinzând ceva înăuntrul meu, făcându-mi dinții să se lovească între ei, frustrarea prezentă odată ce îl simțeam aproape ajungând să mă facă să-mi pierd mințile. Era la fel de frumos ca prima oară când am pus ochii pe el; un costum negru, impunător și impecabil îi adora trupul sublim, înălțimea sa făcându-mă să par un pitic pe lângă acesta, asemănarea cu o zeitate a Olimp-ului fiind evidentă. Părul său scurt cu care m-am obișnuit în ultimele săptămâni era aranjat frumos cu ajutorul unui produs special, iar pielea sa arăta bronzată sub lumina candelabrului sofisticat. Intens și atrăgător, Harry Styles era bărbatul care a atras atenția tuturor, femeile șoptind neîntrerupt odată ce acesta mi-a oferit brațul său, ezitând, dar trecându-mi palma înfășurată într-o mănușă de catifea peste brațul său adorat de costumul întunecat, simțindu-i mușchii sub atingerea fragedă. Nu părea ca o persoană care fusese implicată într-un accident oribil abia acum câteva zeci de minute, iar acest lucru dovedea capacitatea și îndârjeala de care dispunea bărbatul puternic din dreptul meu. Lumea adunată la petrecerea bunicului meu mă făcea să mă rușinez, multitudini de perechi de ochi rămânând fixați pe cele două persoane care tocmai intraseră în camera balului, șoaptele neîncetat nici atunci când corpurile noastre treceau pe lângă aceștia. 

-Dacă vrei să-ți fie bine, vei rămâne aproape de mine, Antonia.

Vocea sa. Respirația sa care se lovea de urechea mea mă trimitea spre locuri în care nu credeam că aș mai ajunge vreodată, nu cu el. Harry mă rănise, Harry mă rănea în continuare cu prezența sa aici, dar nu puteam concepe un moment în care el să nu fie prezent aici cu mine. Am dat din cap, neavând încredere în vocea mea spartă, ochii mei rămânând fixați pe profilul acestuia, corpul său trăgându-mă odată cu el înspre mulțimea care aștepta prezența nepoatei regăsite a lui Milton Kramph. Mă simțeam ca un artefact, un obiect adus la o expoziție; o pictură la o licitație scumpă, unde persoana care va plăti mai mult se va bucura de posesia mea. Uram această senzație, iar felul în care umerii lui Harry  s-au tensionat, privirea rece fiind înlocuită de o prudență exagerată, știam că nici el nu este încântat de aceste priviri îndreptate spre noi. 

-Dacă vrei să rămân aproape, ai face bine să-ți exersezi administrarea furiei, îi răspund eu, ochii săi întorcându-se spre mine, buzele sale scoțând un sunet contrariat, încercând să nu spună altceva. Cunoșteam prea bine această față a sa, indubitabila dârzenie care mocnea să fie dezlănțuită asupra întregii lumi. 

Întorcându-și privirea, ochii săi au continuat să critice persoanele prezente la acest bal, știind prea bine că majoritatea oamenilor de aici erau disprețuiți de Harry, ochii săi neputând să trădeze ura și dezgustul resimțit. Știam că încă era acolo, fațada sa avea o limită; Harry Styles pe care îl cunoșteam era undeva adânc ascuns în bărbatul de lângă mine. Privirea mea a trecut apoi pe oamenii din jurul meu, corpurile noastre oprindu-se brusc în fața unui grup exagerat de extravagant în fruntea căruia se afla bunicul meu, simbolul puterii și al bogăției, omul pe care am ajuns să îl cunosc și singura persoană care m-ar putea ajuta. Dar acum, Milton Kramph purta o mină iritată, stresată și evident nefirească pentru un bărbat de nivelul său. Întârzierea mea era o problemă pentru el, una care îi punea în pericol statutul. Vedeta petrecerii nu a apărut până într-o oră târzie, iar faptul că era răvășită nu ajuta. Cu tot machiajul și fixativul necesar aranjării părului, știam că privirea mea era la fel de dezorientată ca atunci când am ajuns la acea cursă infernală.