XX.Introspecție

3.4K 238 6
                                    




INTROSPECȚIE: Observare si interpretare a propriilor stari si dispoziții mentale/emotionale; autoobservare.



Imediat ce usa s-a inchis in urma sa, expresia de soc de pe fata mea s-a transformat intr-o expresie nelinistita, ganduri care de care mai imposibile facandu-si loc in mintea mea. Nu pot sa cred ca Harry chiar s-a gandit la sex, cand eu clar aveam in minte altceva. Dar probabil trebuia sa-mi dau seama, nu la asta se gandesc toti barbatii? Nu am vazut vreodata o persoana de sex masculin sa refuze o partida si sincer nici nu cred ca o voi face. Toata lumea vrea asta. Toata lumea se gandeste la asa ceva. Nu spun ca nu este normal, ba din contra. Nu ma consider nici macar eu o neexperimentata. In timpul petrecut cu Louis, pot spune ca am invatat destul de multe. Si nu am negat niciodata ca mi-a placut. Imi place, e normal. Este ceva ce toata lumea face, dar asta nu schimba cu nimic situatia actuala. Harry si cu mine? Nici intr-un milion de ani.

Partea cea mai proasta este ca nu stiu cum sa mai dau ochii cu el acum. Stiu ca pe el nu l-a afectat deloc conversatia noastra, dar eu sunt fata. Sunt mult mai rusinoasa decat el, iar acest subiect ma face sa ma simt stanjenita. Nu vreau sa discut cu el despre asta. De ce as vrea?

Gandurile mele au fost intrerupte odata ce Harry a iesit din baie, surprinzator imbracat exact cum era inainte. El nu se schimba? Adica totusi, ma gandesc ca este un chin sa dormi in blugii aceia stramti.

Am inghitit in sec, aruncandu-i o privire rapida, ochii sai fiind deja atintiti pe corpul meu care statea inert pe pat, picioarele sale lungi purtandu-l pana la marginea acestuia, dand la o parte plapuma alba. S-a asezat la marginea patului, fiind cu spatele la mine. Mi-am strans buzele, nestiind exact ce ar trebui sa-i spun ca sa scapam de acest aer extrem de neplacut care persista in jurul nostru.

-Harry? soptesc eu, mutandu-mi corpul in asa fel incat sa stau intors spre el, patura acoperindu-ma pana deasupra sanilor, medalionul de la Louis stand intr-o parte din cauza pozitiei in care eram.

Si-a intors capul spre mine, privindu-ma cu o mina impasibila, gandurile mele fiind atat de incurcate acum incat nu stiam daca este cu adevarat o idee buna sa aduc vorba de evenimentele care au avut loc la dineul lui Kramph. Dar dorinta de a-i cunoaste motivele, de a stii de ce a facut ce a facut, m-a impins sa-mi las toate nelinistile deoparte si sa il intreb ce aveam de intrebat.

-Ce ai facut cu diamantul? intreb, vocea mea nelinistita inrautatind situatie deja dificila in care eram. Dar erau unele lucruri care trebuia sa le stiu si nu puteam sa le mai aman.

- Nu e treaba ta Antonia, spune acesta, buzele sale formand o linie dreapta dupa ce cuvintele i-au parasit guar. Urasc cand prefera sa ma inchida afara din camera sa imaginara. Nu imi place cand nu impartaseste cu mine astfel de lucruri, mai ales ca erau importante si cred ca am dreptul sa stiu asa ceva.

-Harry, oftez eu, scuturandu-mi capul, sentimetul de dezamagire instalandu-se in intregul meu corp. M-am saturat deja de atat de multe secrete. Mi-a promis ca imi va spune de acum, atunci de ce se comporta astfel? Nu stiu daca il voi putea intelege vreodata, cert este ca deja am obosit de la atat de multe secrete si suntem plecati doar de cateva zile. M-am saturat de incurcaturi, m-am saturat de frica ca s-ar putea sa fim urmariti, m-am saturat de Harry, m-am saturat de comportamentul sau misterios, dur si exasperant si cel mai rau, m-am saturat sa fug. M-am saturat sa fug de lume, de pericole care nici macar nu exista. Sau cel putin nu existau pana acum. De cand am plecat cu Harry, toate problemele ma urmaresc; masini, arme, batrani nebuni, diamante furate. Ce va urma? Ce ar mai putea face?

- Opreste-ma daca gresesc, ii spun eu, privindu-l in ochi distant. Tata te-a trimis aici cu mine, sa ai grija de mine si sa ma aperi, dar de cand ai aparut tu in peisaj, sunt mai mult in pericol. Pana acum eram bine, eram cat de cat fericita, dar acum? Acum nici macar nu mai stiu cine sunt, ce fac si care este scopul meu. Iar asta este doar vina ta, continui eu, muscandu-mi buzele, privindu-l pe Harry intr-un fel tematoare ca va reactiona asa cum face el mereu. I-am vazut narile marindu-se, probabil incepand sa se enerveze in urma afirmatiei mele, dar era adevarat. De cand Harry este aici, eu sunt mai in pericol decat am fost cand eram cu Louis.

DecepțiaWhere stories live. Discover now