XCVII.Malefic

1.1K 108 10
                                    

MALEFIC: Care are influență nefastă, fatală.  

Harry

Nervii mei erau întinși la maxim, nu mă puteam concentra la nimic din cauza senzației neplăcute care se stabilise în stomacul meu. Faptul că acel nenorocit și-a pus mâinile slinoase pe frumoasa mea Antonia, faptul că s-a gândit la ea în acel mod m-a făcut să-mi pierd orice urmă de control pe care o dețineam. Îl uram pentru ce i-a făcut, l-am urât mereu că a pus-o să treacă prin acele momente și eram convins că o parte din neliniștile ei cu privire la toate drumurile pe care le făcusem împreună îl aveau pe el ca sursă. De asemenea eram convins că acel nemernic a fost în spatele tuturor momentelor în care am avut gloanțe aruncate în direcția noastră; Kramph nu și-ar fi rănit niciodată nepoata, în ciuda modurilor sale mai puțin convenționale. Poate că l-a trimis pe Louis să fie cu ochii pe noi dar în niciun caz nu ar fi pus-o în pericol. 

Uram că ea a trebuit să treacă prin toate aceste lucruri și odată ce va afla ce s-a întâmplat cu tatăl ei, știam că totul se va rezolva. Nu aș putea să îi spun niciodată, știam că nu sunt în măsură să îi spun tot dar dacă nu o făceam eu, erau șanse mari să audă de la altcineva și să fie și mai rău. Tatăl ei nu a meritat niciodată să fie despărțit de ea atât de mult timp dar totul era necesar având în vedere pericolul pe care îl impunea natura Organizației. Trebuia să-mi revin, să las furia care încă îmi măcina interiorul și să îi spun tot ce trebuia să știe. 

Camera în care eram nu părea destul de mare pentru ceea ce aveam pe umeri, iar privirea Antoniei nu ajuta. Cu toate că nu mai spusesem nimic de mai bine de două ore, știam că amândoi nu eram într-o fază bună, iar acum totul urma să fie stricat de mine. Corpul meu s-a apropriat de al său, lăsându-mi brațele să o cuprindă, așezându-mă lângă aceasta pe pat. Aveam impresia că urma să mă respingă pentru ce făcusem dar odată ce mi-a simțit atingerea, trupul ei s-a împins în al meu, răsuflând ușurat gândindu-mă că mi-a acceptat excesul de furie. Nu mă voi sătura niciodată să o am în brațe, să știu că este a mea în ciuda a tot ce am făcut. Era o șansă extrem de mare ca odată ce îi voi spune totul să o pierd, și de data aceasta s-ar putea să fie pentru totdeauna. Femeile ca ea sunt menite să fie îndrăgite, să fie sărutate cu atât de multă pasiune încât să uite toate problemele. Fac orice bărbat să se regăsească în ei iar Antonia nu era mai prejos. 

-Îmi pare rău.

Cuvintele mi-au părăsit buzele fără să gândesc, strângându-mi mai tare brațele în jurul formei sale, corpul său topindu-se în al meu, simțind căldura emanată de aerul dintre noi. Nu știu ce m-aș face dacă ar dispărea din viața mea, nu după ce am căutat-o atât de mult. Era în sfârșit alături de mine iar de data aceasta eram și eu implicat complet. 

-Nu trebuie să îți ceri scuze. Înțeleg de ce ai făcut-o. 

Nu am putut să-mi maschez surprinderea odată ce i-am auzit vocea, privirea sa ajungând la același nivel cu a mea, ochii săi superbi dansând în lumina candelabrului, palma mea cuprinzându-i obrazul, trasând conturul zgârieturii de pe fața sa. Încercând să nu mă gândesc la animalul acela, buzele mele le-au cuprins pe ale sale, simțindu-i trupul lăsându-se peste al meu, degetele mele împletindu-se în părul său mătăsos, trăgându-i corpul peste al meu. Simțindu-i deja excitarea din mișcările pe care le făcea peste mine, am încercat să rup sărutul, știind că nu era momentul să las lucrurile să escaladeze. 

-Trebuie să vorbim, Toni. 

Cu toate că nu dorea acest lucru, știam că va înțelege de ce am oprit-o; nu puteam să o mint în continuare, nu când a trecut deja prin atât de multe din cauza mea. Eram disperat să o fac să înțeleagă că totul a fost în interesul ei, că absolut tot ce am făcut a fost pentru a o proteja și deși faptul că am mințit-o și am lucrat cu bunicul ei în tot acest timp însemna totul pentru ea, speram ca odată ce știa adevărul să înțeleagă. Continuam să-mi repet că era mai bine să afle de la mine decât de la altcineva. Dar nu îmi puteam face curaj să formez cuvintele, îmi stăteau pe limbă și cu toate acestea, ochii săi sclipitori mă împiedicau. 

DecepțiaWhere stories live. Discover now