Decepția

XLI.Autentic

AUTENTIC: Care este conform cu adevărul, a cărui realitate nu poate fi pusă la îndoială.

Eram alături de Stella pe canapea, privind ecranul laptop-ului ei în timp ce încerca să-mi demonstreze cum se poate accesa o baza de date prin simpla scriere a unui cod perfecționat de ea, toate cifrele și ordinea în care trebuiau aranjate dându-mi o durere de cap extraordinară, ochii mei mutându-se pe ușa principală odată ce un bătut puternic a răsunat în clădire.

Harry a țâșnit de pe scaunul pe care se afla, telefonul pe care se juca în timp ce eu și Stella ne ocupam timpul fiind acum trântit cu putere de lemnul mesei, corpul său îndreptându-se cu pași grei spre intrarea principală, mâna sa dreaptă ducându-se la spatele pantalonilor, atingându-și arma cu grijă, conștient de pericolul în care ne aflam. Respirația mea s-a oprit în secundele în care Harry s-a întors spre noi, atingându-și buzele cu degetul arătător îndemnându-ne să tăcem, brațul Stellei fiind deja pregătit să tragă arma ascunsă sub canapea. Harry a dat din cap ușor, întorcându-se apoi spre ușă, degetele sale răsucind cu o mișcare rapidă încheietoarea, apăsând apoi clanța, pistolul fiind acum ațintit asupra umbrei persoanei din ușă.

Odată ce liniștea a continuat să persiste, niciun foc de armă fiind tras, ochii mei s-au mutat spre persoana care stătea în fața lui Harry, un bărbat înalt, cu masa musculară asemănătoare cu a lui Harry, ochii săi de un albastru intens trecând pe lângă el și observând împrejurimile, ațintindu-se apoi pe mine.

-Nu aceasta este primirea pe care o așteptam, Styles, dar nu pot spune că nu m-am așteptat.

Oh. Are o voce extrem de frumoasă, atât de calmă dar cu o urmă de răutate care nu poate însemna decât pericol.

- Kit, scuipă Harry. M-am gândit că urma să-și lase arma jos, dar după felul încordat al corpului său, îmi dădeam seama că nu avea nicio intenție de a se descotorosi de arma sa iubită.

-Oh, Steluța mea norocoasă. Ce mult a trecut. Încă încerci să-mi depășești abilitățile văd, continuă bărbatul misterios, trecând pe lângă Harry, neluându-l în seamă aproape deloc. Harry s-a îndepărtat de ușă, continuând să țină pistolul îndreptat spre Kit în timp ce acesta înainta spre locul în care eu și Stella ne aflam, ochii săi nepărăsindu-i pe ai mei deloc.

-Ai vrea tu. Încă încerci să-mi pari superior, Kit? Toată lumea știe că forțele noastre sunt egale, pufnește ea, ochii mei trecând de la bărbatul cu păr auriu la Stella care purta pe față o expresie dezgustată.

-Adevărat. Oh, și cine este această făptură extraordinară? întreabă acesta, făcându-mă să tresar, ochii mei privindu-l rapid pe Harry care continua să observe schimbul de replici cu cea mai mare mânie constrânsă, degetele sale prinzând mai puternic pistolul odată ce privirea lui Kit a revenit asupra mea.

-Nu cred că este problema ta, îl informează Harry, Kit zâmbind ușor în timp ce ochii săi treceau pe întreg corpul meu.

-Antonia, vorbesc ușor, încercând să par încrezătoare, cercetându-i postura și fața după un semn nelalocul lui.

-Un nume excepțional pentru o fată șarmantă și frumoasă. Kit, Kit Win mai exact - înțelegi, pentru că nu pierd niciodată. Odată ce am pus ochii pe ceva, îl voi face al meu, spune acesta, rânjindu-mi seducător, întinzându-și mâna, luând-o pe a mea și ducându-și-o la buze.

-Kit, murmură Harry pe un ton amenințător, făcându-l să-mi lase mâna ușor, aruncându-mi un alt zâmbet șiret.

-Oh haide Styles, cred că am trecut de mult de ațintitul pistoalelor unul la altul. Încearcă să nu mai fi așa încordat tot timpul, lasă-te purtat de val și tu, îi zice bărbatul, bătându-l ușor pe umăr.