LIX.Necruțător

1.8K 118 10
                                    

NECRUȚĂTOR: Care nu cruță, care nu are milă.



Harry

-Harry, nicio șansă! Nu! Refuz să fac asta. Cum poți sugera așa ceva? Ai idee în câte belele vom fi dacă mergem în Columbia? Cum te aștepți să ajungem acolo? Pe jos?

Câteodată Stella pur și simplu mă calcă pe nervi. Sunt oricum destul de stresat, pericolul nu a fost în totalitate evitat, oricât de mult vreau să cred. Jason este în continuare undeva în apropiere și chiar dacă nu știe că am reușit să îl contacăm pe Pedro, sunt sigur că își va da seama cât de curând că am reușit să fugim. Stella nu înțelege. Nu avem altă opțiune ; nu puteam să risc, nu acum când Antonia este lângă mine. Poate că dacă nu era aici atunci mi-ar fi fost mai ușor să fac rost de bani pentru că nu m-ar interesa dacă viața mea era în pericol, dar acum cu ea aici, totul era diferit. Pedro era cea mai bună șansă a noastră să ajungem cât mai departe de Jason și știind că aveam nevoie de bani pentru a continua, nu aveam decât o opțiune: drogurile columbiene.

Antonia era prea liniștită dar știam că este cu ochii pe noi. Piciorul stâng îi tremura, ticul nervos sărindu-mi în ochi de fiecare dată când o priveam. Era stresată dar nu obiecta ceea ce era un lucru bun. Nu puteam spună că nu mă deranja felul în care își balansa nervoasă piciorul, dar nu o făcea intenționat.

-Harold, nu! Toata lumea a văzut Narcos, nu e un lucru bun să mergem în Columbia.

Vocea Stellei devenea din ce în ce mai enervantă cu fiecare cuvânt pe care îl scotea de pe gură, mă irita și știam că la un moment dat aveam să cedez.

-Columbia înseamnă droguri, iar drogurile înseamnă bani. Ai idee cât de bine ne vom descurca așa? Sau preferi o escrocherie mai interesantă; vrei să spargi niște coduri? Să jefuim o bancă? Chiar nu îți dai seama că așa îi facem mult mai ușoară treaba lui Kramph? Ne va găsi imediat. Mergem în Columbia și gata, am încheiat discuția, Stella!

M-a privit nervoasă, oftând și încercând să-mi riposteze dar bătălia era ca și câștigată. Stella știa că am dreptate. Nu aveam altă soluție și știa prea bine acest lucru. Nu am vrut niciodată să o trag pe Antonia în lumea mea, dar am rămas fără opțiuni. Kramph este pe urmele noastre și nu îl voi lăsa să pună mâna pe noi. Louis o va teroriza pe Antonia, poate mai mult decât mi-ar plăcea și nu eram dispus să îi permit acest lucru chiar dacă asta înseamnă să-mi semnez moartea sau să-i fac câțiva dușmani.

*

Antonia

Nu mai înțelegeam ce se întâmpla în jurul meu. Totul era greșit. Întreaga mea viață era greșită. Tata nu mai era cu mine, nu simțeam că eram eu. Nu era vorba doar de tata, totul părea diferit. Harry se comporta ciudat încă din momentul în care am trecut de acea explozie îngrozitoare de la Organizație. Nu îl puteam întreba pentru că știam că va evita să-mi răspundă. Stella nu mă ajuta nici ea, nimeni nu îmi spunea nimic. Toți se așteaptă să fac exact cum spun ei dar nimeni nu încearcă să-mi dea o explicație. Am tăcut cât timp Harry s-a certat cu Stella, am tăcut și atunci când Boston ne-a explicat ce era de făcut în situația în care ne aflam, dar deja totul mă neliniștea până în puctul în care știam că trebuie să fac ceva.

Harry tocmai se așeza în pat când am intrat în cameră, simțind barca clătinându-se din cauza valurilor. Nu eram prea încântată de ideea de a merge în Columbia, dar orice era mai bine decât să rămânem atât de aproape de Kramph și Louis. Distanța dintre noi creștea cu fiecare clipă petrecută în tăcere. Comunicarea părea extrem de dificilă. Picioarele mele m-au purtat în baie, făcând un duș pentru a mă curăța de tot ceea ce însemna această zi obositoare.

DecepțiaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum